Ce faci cand gasesti o pasare ranita sau un pui de pasare

Nu sunt expert in ingrijirea si hranirea pasarilor, dar am gasit, de-a lungul timpului, cateva pasari ranite si cativa pui de pasare. Am gasit un porumbel care nu putea zbura - l-am dus la cel mai apropiat veterinar si mi-a recomandat sa il tin la caldura si sa ii dau anumite picaturi cu vitamine; am respectat indicatiile si porumbelul si-a revenit si a plecat in treaba lui, revenind un timp, stiind ca gaseste hrana. Am gasit un pui de cotofana si l-am hranit cum m-am priceput si l-am invatat sa zboare cum m-am priceput - am reusit. Am reusit si cu alte pasari, dar cu unele nu am reusit si au murit - e trist cand se intampla asa, dar se intampla, trebuie sa te astepti si la asta mai ales daca in oras nu exista un adapost pentru pasari - si in România nu prea exista astfel de adaposturi, iar medicii veterinari - stiu din experienta - se pricep mai mult la caini si pisici decat la alte vietati; e o realitate conturata in jurul faptului ca in România oamenii ingrijesc mai mult caini si pisici, iar medicii veterinari au si de castigat specializandu-se in medicina veterinara privind aceste dragalase patrupede.

Ideal ar fi sa ai unde sa duci pasarea dupa ce i-ai oferit primul ajutor, dar daca nu exista un loc special pentru pasari, atunci va trebui sa te descurci singur - daca vrei.

Astfel stand lucrurile am invatat cam ce ar trebui sa fac pantru a salva si viata pasarilor, nu doar a cainilor si pisicilor. Am invatat din experienta si am invatat citind in unele carti dar si articole descoperite pe internet.

In primul rand, cand gasesti un pui de pasare te asiguri ca este ranit - s-ar putea sa fie doar cazut din cuib, sau cazut cand invata sa zboare si se odihneste. Ideal este sa gasesti cuibul si sa il asezi acolo - sau cat mai aproape de cuib: parintii il vor gasi si il vor hrani. Lasandu-l pe jos e periculos pentru pui, chiar daca il gasesc parintii, pentru ca l-ar putea ucide vreo pisica. Daca localizezi locul cuibului, dar acesta e distrus poti face unul dintr-un recipient de plastic, cu gauri in partea de jos pentru ca apa de ploaie (daca e cazul) sa aiba pe unde se scurge, in care sa asezi frunze, prosoape de hartie, servetele sau hartie igienica groasa - mama si-ar putea descoperi puiul si l-ar hrani acolo.

Un pui il poti recunoaste dupa pielea rozie, dupa puful care se mai vede printre pene sau dupa partile unde se vede pielea, nefiind acoperit total cu puf sau pene, dar si dupa ochi - daca ochii nu sunt inca deschisi - su dupa "caşul" din zona ciocului. Un pui „adolescent” are ochii deschisi si puful mai e foarte putin, iar el se misca sau zboara mai mult sau mai putin.

Puii, in general, e indicat sa fie asezati inapoi in cuibul din care, probabil au cazut.

Uneori, daca gasesti cuibul si il asezi acolo, s-ar putea sa moara - de frig sau de foame (poate au murit parintii sau cine stie ce s-a intamplat), asa ca ar fi bine sa verifici, dupa un timp, ce s-a intamplat cu puiul.

Daca e ranit, trebuie dus la veterinar (nu intotdeauna iti dai seama singur daca are vreo aripa ranita, de exemplu). Inainte de a-l lua asigura-te ca nu poate merge sau zbura - daca poate, lasa-l acolo. Daca nu se misca din locul unde l-ai gasit si nu e, aparent, ranit si nu il poti lasa langa cuib atunci il duci acasa si il asezi intr-o cutie de pantofi - sau orice alta cutie mai mica - dar ai grija sa faci gauri in capac, sa poata respira. Pune in cutie frunze, prosop de hartie, servetele sau hartie igienica groasa - oricum, sa fie ceva in care sa nu isi incurce picioarele si sa ii fie cald.

Nu-ti fie teama sa atingi puiul, pe motiv ca il vor respinge parintii daca simt alt miros pe el - pasarile au simtul olfactiv slab dezvoltat - si isi recunosc puii dupa glas, dupa cum ciripesc, dar e bine sa folosesti manusi sau sa te speli bine pe maini dupa ce ai atins pasarile.

Daca ai gasit pasarea intr-o zi friguroasa e posibil ca aceasta sa fie doar inghetata, nu ranita sau bolnava, asa ca cel mai bine e sa ii oferi un loc cald. Iti dai seama daca e voba despre frig cand pasarea are pielea purpuriei/vinetie si nu rozie, cum e in mod normal. Pasarea trebuie tinuta in cutie, in apropierea unei surse de caldura pentru a se evita pneumonia. Daca pasarea respira adanc sau agitat las-o sa se linisteasca, la caldura, dar nu asezata direct pe sursa de caldura.

Cu hranirea poate fi ceva mai dificil, dar nu e foarte greu daca ti-e draga vietatea. Cand crezi ca familia puiului gasit e pe aproape ai putea plasa cutia in apropierea acestora si parintii il vor hrani. Poti agata in apropiere si o ”hranitoare" pentru pasari, pe care sa o umpli cu seminte si atunci se vor descurca mai usor si parintii puiului (sunt cateva modele usor de facut - gasesti indicatii destule pe net).

Daca familia puiului nu poate fi descoperita vei avea nevoie de o pipeta, sa-l hranesti si sa ii oferi apa - apa doar in cantitate foarte-foarte mica, pic cu pic, avandu-se grija sa nu ii ajunga in nari - si numai in cazul in care pasarea e gasita in zile toride. Hranirea se face din jumatate in jumatate de ora si poate consta din paine inmuiata in apa (chiar daca, zic unii, nu e tocmai recomandata in cazul meu a functionat bine si pentru pui), galbenus de ou fiert tare, umezit cu apa - pentru pui - iar pentru adulti pot fi si seminte. E adevarat, hrana ar trebui sa fie diferita de la specie la specie, dar nu toti recunoastem speciile, asa ca le hranim cam cu ceea ce manaca toate: galbenus, paine, seminte... sau ce recomanda, eventual, veterinarul, in comertul specializat existand mai multe sortimente de hrana pentru diverse specii de pasari.

Un pui de pasare poate rezista si 24 de ore fara hrana, dar trebuie neaparat tinut la caldura - il poti inveli intr-o panza moale, il poti tine la oarecare distanta de o veioza aprinsa, dar nu direct pe sursa de caldura (pe calorifer, de exemplu). Trebuie hranit la interval de 30 de minute (de dimineata pana seara), de preferinta de aceeasi persoana pentru a se limita contactul cu oamenii. Mancarea trebuie data direct pe cioc deoarece pasarea nu va manca singura in acel cuib temporar. Nu incerca sa-i deschizi ciocul cu forta - daca ii e foame o va face singur la un moment dat. Atinge usor (ca si cum perii usor) partile laterale ale ciocului cu pipeta sau cu degetul si pasarea il va deschide. Apa e de evitat in cazul puilor pentru ca s-ar putea sa se sufoce - isi vor lua apa din hrana umezita (cu exceptia amintita mai sus: zile toride). Cand e mai mare, un recipient cu apa in apropiere e in regula - va bea daca va dori. De asemenea, trebuie sa te asiguri ca mancarea nu va ajunge sub limba pasarii pentru ca exista riscul sa se sufoce.

Puii nu pot sparge seminte, deci acestea ar trebui macinate si amestecate in putina apa. Cateva seminte de mei asezate in cuib ar fi indicate pentru ca se va interesa de ele si la un moment dat va reusi sa le sparga. Pasarile nu suporta lactoza, deci preparatele care contin lactoza trebuie evitate. Pentru pui nu sunt indicate nici insectele, viermii sau ramele, pentru ca s-ar putea asfixia.

Un pui ajunge aproape de dimensiunea adultului cam intr-o luna - moment in care se va putea hrani singur cu hrana lasata in cuibul improvizat (cutie sau alt recipient asemanator). Pentru pui ar trebui sa se evite si painea, dar in caz de urgenta... Se poate oferi ca hrana mancare de pisici sau caini inmuiata in apa, dar tot in caz de urgenta.

Veterinarul e cel mai in masura sa ofere sfaturi, dar pana ajungeti sa intrebati un veterinar cele scrise mai sus ofera sanse de viata puilor rataciti sau pasarilor ranite.

Rahat de câine

Nebunia aceasta cu adunatul rahatului de caine a inceput sa exaspereze pe toti posesorii de caini. Trecatorii - aparent indiferenti - trag cu coada ochiului la fiecare detinator de patruped scos la pascut in lesa. Cum il vede pe unul ca se face ca ploua privind rahatelul din iarba, cum striga la el - nu conteaza ca patrupedul e plimbat de o femeie gravida prin luna a opta de sarcina, nu conteaza ca e plimbat de o persoana varstnica sau o persoana foarte corpolenta - genul de persoane care nu prea se pot apleca dar care - culmea! - si-au permis sa aiba un caine. Nu, dom’le! Legea e lege si se aplica tuturor! Ghici ce! Pe langa litera legii mai exista si spiritul legii si in spiritul legii - si al moralei, daca vreti - persoanele amintite mai sus n-ar trebui “admonestate” pentru ca nu ridica rahatul de caine din iarba (daca-i pe trotuar - mai rar la cainii cu stapan - e suficient sa-l impinga in iarba). Dar nu! Românul e om cu mult respect pentru lege si morala, cu spirit civic, nu gluma, cand e vorba de rahat! Oh, da! Scuipa oriunde coji de seminte, nu selecteaza gunoiul, isi barfeste vecinii, prietenii si neamurile dar face urat daca vede un caine ca se rahateste in zona verde unde picior de om nu trece.

Se pricepe românul la caini? Haida-de! Se pricepe la politica, la fotbal, de ce nu s-ar pricepe si la caini? Vede unul o catelusa ca-si ia pozitia pentru pipi… Se apropie zambitor de stapan si-i spune mieros: “Banuiesc ca veti aduna…” (nu zice cuvintele rahat sau caca, pentru ca i se pare rusinos probabil). Stapanul priveste spre comentator: “Desigur, cand va aface caca; aceasta e femela si acum face pipi - femelele nu prea ridica piciorul pe pom”. “Ah, da?!” o da in spate comentatorul si pleaca, tinandu-si coada intre picioare.

Catelul isi ia pozitia de caca, pe un colt de zona verde izolat. O blonda cu parul valvoi, de la prea mult permanent si de la vant, se opreste si-i spune stapanului de caine: “Sa adunati ce face, pentru si pe aici ar putea trece candva un om”. Stapanul o priveste lung si zice: “Categoric va trece pe acolo cineva, cand va dori sa faca acelasi lucru”. “Domnule, dar legea asa spune: fiecare sa adune”. “Duduie, te bagi ca musca sub coada calului. De unde stii ca nu adun? Uite, am punga, dar pentru ca-ti place sa fii musca o sa las rahatul acolo. Daca vrei, ia-l tu” - ii pune punga in sacosa si-si vede de drum, lasand blonda sa dea din buze ca peştele.

Unde se arunca punga cu rahatul de caine? In cel mai aproiat cos de gunoi. Ghici unde-i, uneori, cel mai apropiat cos de gunoi? Acasa, si acasa poate fi si la doi kilometri distanta. Plimbi punga cu rahat printre trecatori. Perfect. Unii baga-n ei saorma si tu te plimbi cu rahatul pe langa ei - perfect igienic, perfect civilizat.

Arunci punga cu rahat in cel mai apropiat cos de gunoi. Seara vin ecologistii sa curete cosurile - rahatul se aduna la groapa de gunoi de la marginea orasului unde incepe sa… dospeasca, fiind in punga. Apoi, vin unii si dau foc gunoiului… ca asa inteleg ei sa diminueze gunoiul… De ce le-o zice gropi de gunoi cand, de fapt, sunt munti de gunoi? Başca, mai sunt si cautatorii prin gunoaie, dupa resturi de mancare, doze din aluminiu, peturi si altele… Ce placere pentru ei sa dea si de ceva moale… Unii ar avea nevoie de jumatatea de corn din cos, de doze si de plastic sau hartie… Ce fac unii dintre acesti cautatori cu pungile pline cu rahat?! Unii le arunca pe trotuar, altii in containerele asezate din loc in loc pentru ca cei care au haine de prisos sa le puna acolo, de unde vor fi impartite celor care au nevoie… Igienic si civilizat, categoric.

Până sa ajunga gunoierii mai ajung la cosuri betivi care-si descarca nervii sau surplusul de energie pe cosurile de gunoi, imprastiind tot ce-i in ele, inclusiv pungile cu rahat… La fel de civilizat si igienic. Parca ti-ai dori sa nu mai adune nimeni rahatul de caine din zonele verzi unde nu calca cineva altfel decat in mod exceptional, impins de o acuta nevoie fiziologica!

Cand cainele se rahateste pe trotuar sau in locuri pe unde trece chiar si numai un om, in 24 de ore, nici nu trebuie lege pentru a intelege ca trebuie sa-l aduni, sau sa-l impingi in zona verde, dar unde nu calca cineva altfel decat intamplator si foarte rar cei care cosesc iarba (cand rahatul e deja deshidratat) ce sens are? Ca de putit nu pute decat, eventual, in momentul in care e facut. E toxic pentru pamant? Haida-de! Ca-n muntele de gunoi nu-i deloc toxic, mai ales cand arde, in punga, la foc mocnit. Cum o fi pentru cei care, in unele localitati, lucreaza la selectarea gunoiului?!

Cand se rahateste un copil prin astfel de zone verzi - ba chiar in parcuri sau pe la coltul cladirilor - zice lumea ca nu-i bai, doar e copil… Face un barbat pe pom sau pe zidul cladirilor? Eh, lasa-l, ca doar are vezica mica si nu poate tine… In astfel de cazuri unuia sa i se adune rahatul iar celalalt sa faca in borcan - ce mare lucru?! Daca-i lege pentru pastrarea curateniei sa fie pentru toti; nu?

De ce n-are câinele coada

Imagini si text care pot afecta emotional!

Pe scurt: pentru ca niste bipede fara pene i-au taiat-o!

Unii sar in apa inghetata pentru a salva un lup, il resusciteaza, il ingrijesc, iar altii… isi inraiesc cainele taindu-i coada!

sursa: Dog Rescue Shelter

Zilele trecute, patru fiinte cu aspect umanoid din satul Tătaru, comuna Dudeşti, Brăila si-au gasit ca distractie sa taie coada unei cateluse in varsta de numai cateva luni. Doi au tinut cainele, unul filma si al treilea i-a retezat coada. Râsetele grohaitoare ale derbedeilor nu au reusit sa acopere schelalaitul cainelui. Mandri de isprava pe care o considera traditie au postat filmul pe YouTube. Reactiile au fost imediate. Sute de persoane au sunat la Politie pentru a-i reclama si cateva zeci (unii din strainatate) au depus plangere impotriva lor pentru schingiuirea animalului. Politistii i-au audiat cateva ore pe stapanul catelusei (varsta 30 de ani), pe cei doi care au tinut cainele (varsta 18, respectiv 21 de ani) si pe cameramanul de ocazie (26 de ani). Stapanul a sustinut cu seninatate ca n-au facut decat sa urmeze un obicei din strabuni: taiatul cozii sau arsul pe bot pentru a face cainele rau, bun de paza, asa - dupa cum spun ei - se face in fiecare gospodarie din sat. Satenii i-au sustinut afirmatia!!!

Filmul a ramas pe retelele de socializare si in editiile online ale publicatiilor românesti si straine.

Fotografiile celor trei implicati direct sunt peste tot pe net (desi si-au sters conturile de FB intre timp), povestea cainelui depasind granitele statului, ca sa stie lumea ce buni crestini sunt in România, tineri care au facut la scoala ore de religie unde au invatat - se presupune - sa respecte tot ceea ce tine de Creatie. Peste hotare a ajuns si petitia in care se cere identificarea si pedepsirea persoanelor care in vara au torturat un caine si i-au scos ochii, lasandu-l in agonie.

Politistii le-au deschis dosar penal si isi continua cercetarea privind comiterea infractiunii de ranire sau schingiuire a animalelor (cf. art. 25, alin.1, lit. e, Legea 205/2004) si trimiterea in judecata. Directia Sanitar-Veterinara i-a amendat pe proprietar si pe cel care a taiat coada cu cate 1500 de lei. Mii de români au semnat o petitie online in care cer pedepsirea vinovatilor (pedeapsa pentru astfel de cazuri fiind inchisoare de la 3 luni la un an sau amenda).

Voluntarii MDPA Miscarea Dreptate pentru Animale impreuna cu reprezentantul Asociatiei pentru Protectia Animalelor Kola Kariola s-au mobilizat si au plecat sa salveze bietul suflet chinuit. Catelusa a fost preluata in final de Asociatia Dog Rescue Romania si dusa la o clinica din Bucuresti unde medicul Rudi Hofmann i-a acordat ingrijiri medicale.

Tot in România, in ianuarie 2015, in noaptea de Anul Nou, barbati mascati au fost filmati tragand dupa ei pe strazile din localitatea Puieşti (jud. Vaslui) cadavre de caini si de pasari! Localnicii se distrau – au filmat scena si au postat imaginile pe o retea de socializare.

Pe vremuri, in prima zi din Postul Mare, se obisnuia sa se faca jujeul (tărbacul cainilor, altfel spus), un ritual crud care consta in gonirea, chinuirea si baterea cainilor; se zice ca ritualul nu se mai practica... Dar oare, chiar nu se mai practica prin vreo zona?! Ritualul consta din asezarea cainelui pe o scandura legata cu doua funii; funiile erau torsionate cat de mult posibil iar cand erau eliberate reveneau repede la starea initiala, imprimand scandurii o rotatie care arunca animalul cat colo! In acelasi timp cu chinuirea cainilor erau rasfatate si indopate gastele. Se presupune ca obiceiul a fost preluat de la romani, care comemorau astfel salvarea Romei de invazia celtilor, cand orasul nu a fost alertat de cainii de paza, ci de gastele Capitoliului. Locuitorii de pe aici, in amintirea stramosilor latini, obisnuiau sa pedepseasca patrupedele care dormeau cand stapanii lor aveau nevoie de ajutor.

Vecinii nostri, bulgarii, au si ei un obicei barbar, care se repeta an de an desi e interzis prin lege: in satul Brodilovo, din sud-estul Bulgariei, in fiecare an, la inceputul lunii martie, localnicii infasoara cainii intr-o funie care are capetele legate de doi pari infipti pe malurile unui râu; animalele sunt invartite la o viteza mare, inainte de a cadea in apa. Cetatenii afirma ca ritualul lor are scopul de a feri cainii de turbare, nu de a le face rău.

Poate e răutate ceea ce scriu, dar astfel de oameni chiar se inmultesc! Ei au impresia ca pot iubi o alta persoana si aduc pe lume copii pe care ii educa in stilul evului mediu intunecat! 

Lily, alt caine ingropat de viu

Imagini si text care pot afecta emotional! 

Un alt caz de caine ingropat de viu s-a petrecut in Africa de Sud, cu trei sau patru ani inainte de Athena – dar cine stie cate cazuri au mai fost, sunt si vor fi si nimeni nu le stie, nu le va sti?

Se numeste Lily si isi petrecea viata in Cape Town, cautand mancare pe strazile orasului si intr-o zi a ajuns in curtea unei scoli, ceea ce l-a enervat pe director. Era piele si os, semiparalizata la picioarele din spate - afectiune dobandita cand era pui, de la o lovitura. Pentru ca a indraznit sa faca mizerie intr-o sala de clasa, directorul scolii a ordonat portarilor sa scape de ea. Acestia au tarat-o afara din curtea scolii, dar directorul a insistat sa o faca sa dispara. 

Ce s-au gandit atunci?! S-o ingroape de vie. Au asezat cainele pe fundul unei gropi adanci si aproape au acoperit-o, indiferent la scancetele animalului in suferinta – de mila, probabil, i-au lasat capul afara. Douazeci de minute a stat cainele ingropat, pana au venit salvatorii, anuntati de un om cu suflet - una dintre femeile care spala vasele la scoala a sunat la International Fund for Animal Welfare’s Mdzananda Animal Clinic, organizatie infiintata in anul 1969 in Canada si care acum salveaza animale / populatii de animale si habitate din peste 40 de tari, oferind asistenta tuturor animalelor in nevoie, fie ca e vorba despre caini si pisici, animale salbatice sau animale salvate in dezastre. De asemenea, sunt preocupati si de educarea populatiilor in vederea stoparii cruzimii impotriva animalelor sau a vanatorii in exces, cum sunt cazurile balenelor si focilor care sunt ucise in scop pur comercial.

Lily a fost dusa la o clinica veterinara unde s-a constatat ca avea coloana vertebrala afectata in doua locuri. A urmat unele tratamente de hidroterapie, acupunctura si altele, care au ajutat-o sa-si recapete mobilitatea picioarelor din spate si i-au tratat incontinenta. A castigat in greutate si muschii s-au dezvoltat. Tratamentul a fost de durata, dar dragostea oamenilor a ajutat-o sa invinga toate neajunsurile. Acum si-a gasit un camin definitiv in casa unei jurnaliste liber profesioniste, voluntar la organizatia care a avut grija ca Lily sa fie salvata. Desi mai are de recuperat, Lily e acum un caine fericit si iubit.

Unul dintre portari, Poto Mfengu, mai tarziu, a afirmat ca n-ar fi vrut sa faca asa ceva, dar era disperat sa-si pastreze slujba – in final, tot a pierdut-o. Avocatii directorului au sustinut ca declaratiile celor doi sunt mincinoase. Cei doi portari au fost arestati si acuzati de cruzime impotriva animalelor, fiind pedepsiti la 150 de ore de munca in folosul comunitatii la Mdzananda Animal Clinic, unde era ingrijita si Lily. Cainele si tortionarul lui s-au intalnit pentru prima data dupa acele momente de cosmar. Bineinteles ca animalul nu ii purta ranchiuna si ii accepta mangaierile. Poto Mfengu a ajuns sa fie voluntar in acea clinica, declarand ca si-a gasit vocatia.

Nici directorul nu a scapat, si a fost acuzat de neglijenta, tortura si cruzime pentru ingroparea cainelui, precum si acuzatia ca a provocat suferinte inutile – toate acuzatiile fiind facute in baza legii privind protectia animalelor. Pentru ca a scapat de pedeapsa, cei de la clinica au facut plangere si directorul a fost arestat si inchis. In iulie 2015 a inceput un program privind educatia... umanitara si trebuie sa il termine daca vrea un dosar penal din nou imaculat.

Povestea catelusei Lily a retrezit constiinta oamenilor din Africa de Sud cu privire la faptul ca si animalele trebuie protejate. Lucrand pentru astfel de organizatii unii dintre cetateni si-au gasit primul lor loc de munca unde sunt platiti bine si tratati omeneste, reusind sa se salveze din saracia lucie in care traiau.

Photo credit: IFAW / Mdzananda Animal Clinic 

Athena, cainele ingropat de viu

Imagini si text care pot afecta emotional!

In data de 1 august a.c., intr-o suburbie a Parisului, un tanar se plimba pe o strada de sub podul pe unde trece A14, alaturi de o prietena si de cainele său, cand catelusa s-a grabit, hotarata, catre un loc anume; tanarul a descoperit ceea ce probabil nu si-ar fi imaginat ca poate face o fiinta umana: un caine ingropat de viu pana la gât; era legat cu o lesa groasa la capatul careia se afla o punga incarcata cu pietris pentru ca animalul sa nu aiba vreo sansa de a se elibera de sub moloz.

sursa 

A eliberat cainele din moloz si i-a dat sa bea apa, apoi a chemat politistii si pe cei de la protectia animalelor. A doua zi a impartasit pe Facebook descoperirea pe care a facut-o. Nu doar francezii au fost revoltati si au cerut – printr-o petitie – pedeapsa maxima pentru cel care a facut asa ceva unui animal...

Proprietarul inuman, un tanar in varsta de 21 de ani, a fost descoperit in seara aceea deoarece dogul de Bordeaux avea tatuaj. A fost arestat la domiciliul sau din Carrières-sur-Seine si acuzat de cruzime impotriva animalelor, iar daca va fi gasit vinovat risca o pedeapsa cu inchisoare de pana la doi ani si o amenda de 30 de mii de euro (la noi,  Legea 205/2004 privind protectia animalelor republicata in 2014 prevede in art. 25, al 1) pentru o astfel de fapta inchisoare de la 3 luni la un an sau amenda). In timpul arestarii a insultat un politist. In apararea lui a invocat faptul ca animalul a scapat, dar e greu de crezut ca un caine in varsta de 10 ani, bolnav de artrita, ar fi putut sa strabata o distanta atat de mare. Procesul sau se va judeca in luna martie 2016.

Clinique Vétérinaire V24 

In stare de soc, complet deshidratata, suferind de hipertermie, Athena (numele i l-au dat ingrijitorii, dupa zeita greaca a intelepciunii) a fost dusa la clinica veterinara din Levallois-Perret, unde a primit ingrijirile de care a avut nevoie. Acum este in siguranta, la o asociatie de protectie a rasei Dog de Bordeaux. Dupa o saptamana i-a fost mult mai bine; e blanda si prietenoasa si veterinarii sunt convinsi ca va depasi cu bine trauma prin care a trecut si se va mai bucura de timpul care i-a mai ramas de trait. Recuperandu-se atat de repede dupa calvarul de neimaginat, dezvaluind o personalitate minunata, face ca fapta impotriva ei sa fie si mai dezgustatoare.

Dogul de Bordeaux (Mastiff Francez) este unul din cei mai vechi caini francezi, stramosii lui fiind cainii de lupta romani (Pungaces); a fost folosit la ocrotirea cirezilor impotriva ursilor si lupilor, la paza macelariilor si a carciumilor, dar si la sporturi sangeroase: lupte intre caini sau cu tauri, ursi si alte animale salbatice, castigandu-si o faima de gladiator temut. Este raspandit atat in Europa cat si in SUA.

Este un caine impunator, inteligent, vigilent, foarte curajos, calm, echilibrat, latra putin, curios si mandru. Este foarte devotat si atasat de stapan si familia acestuia. Ofera mult devotament si afectiune si simte nevoia sa primeasca aceeasi afectiune din partea stapanului. Strainii nu sunt primiti decat cu acordul stapanului. Este protector si tolerant cu copiii. Nu trebuie tinut sub un soare puternic deoarece pot face insolatie.

(http://www.infocaini.ro/rase-de-caini/rasa/dog-de-bordeaux)

Mai in gluma, mai in serios, dar indignata, cunoscuta militanta pentru cauza animalelor, Brigitte Bardot, ar dori aceeasi soarta pentru proprietarul Athenei. Va dati seama?! Daca oamenii sunt capabili de asa ceva ei nu mai sunt fiinte umane, sunt monstri! Mi-ar placea ca si proprietarul Athenei sa aiba parte de aceeasi soarta – a spus ea, intervievata de cei de la Europa 1.

E oribil! N-am cuvinte! Daca nu mai vrei animalul de companie sunt oameni care il preiau in adapost... Dar asta e sadism pur – a spus secretarul general al Asociatiei pentru Protectia Animalelor din Franta.

Datorita unui tanar aflat la locul potrivit in momentul potrivit (cum a declarat el ca replica la toate laudele) o catelusa a fost salvata de la o moarte crunta. Si, desigur, catelusa lui are un rol important: fara aceasta probabil ca nu ar fi descoperit cainele ingropat pentru ca nu ar fi avut drum chiar pe acolo, si de vazut nu l-ar fi putut vedea. Pe scurt: un caine a salvat alt caine.

Roiul de albine

Foto de June Elaine Taylor

Cand vedeti un roi de albine in locuri pe care le considerati improprii nu chemati exterminatorii, ci pe cineva care stie cum sa le mute intr-un stup. Albinele sunt prietenele omului!

Se spune ca Albert Einstein a avertizat despre ceea ce s-ar putea intampla daca albinele ar disparea: Daca albinele ar disparea, nu ne-ar mai ramane decat patru ani de trait. Daca nu mai sunt albine, nu mai e polenizare, nu mai sunt plante, nu mai sunt animale, nu mai sunt oameni.

Procesul de disparitie al albinelor e numit “Anomalia Colapsului Coloniei” (CCD – Colony Collapse Disorder) si se produce in momentul in care albinele dintr-un roi dispar brusc, lasand in urma lor, neajutorate, regina si larvele.

Pentru ca exista riscul extinctiei, albinele descoperite in locuri improprii nu trebuie ucise, ci salvate – apicultorul care prinde roiul nu poate decat sa se bucure, pentru ca, intre altele, economiseste ceva bani si isi creste productia de miere, de produse apicole, in general.

Asociatia Apicultorilor Britanici a estimat ca pana in anul 2018 albinele vor disparea in proportie de 99% din Marea Britanie. Cam in aceeasi situatie sunt si americanii. Fenomenul nu este singular: peste 20.000 de specii de plante si 5.000 de specii de animale sunt clasificate ca fiind pe cale de disparitie. Principalele cauze ale acestui fenomen catastrofal sunt distrugerea habitatelor, exploatarea comerciala si poluarea.

Dupa zeci de ani de utilizare a substantelor chimice impotriva daunatorilor din agricultura, pomicultura etc., s-a ajuns la pericolul disparitiei albinelor. Cele mai nefaste rezultate ale utilizarii chimicalelor la scara larga s-au identificat in S.U.A., cand, in anul 2006, s-a descoperit ca milioane de albine au murit – unele insecticide ataca memoria albinelor, iar acestea nu se mai intorc la stup si mor, altele le ucid pur si simplu.

Albinele isi parasesc uneori stupul in care traiau initial si pleaca in cautarea unei noi case, conduse de matca, si unde se vor organiza si dezvolta. Au nevoie de un loc pentru a se dezvolta: uneori gasesc un copac, alteori o crapatura in zidul vreunei cladiri sau un horn. Albinele isi mai pot cladi fagurii pe langa streasina caselor, langa balcoane sau chiar la tocurile usilor.

Printre cauzele care determina familiile de albine sa roiasca se numara si neglijenta apicultorului, supraaglomerarea stupului – situatii in care albinele isi urmeaza regina, pentru ca intr-un stup nu poate exista decat o matca - cand apar concomitent mai multe regine tinere (matci) acestea se lupta intre ele. Uneori, cand colonia devine prea numeroasa (mai sunt si alte cauze), o matca isi formeaza propriul alai si pleaca in cautarea unui salas: roiesc. Momentul e critic deoarece roiul se opreste pe unde considera ca se poate dezvolta. Trebuie prins si dus intr-un stup, altfel toata munca apicultorului care le-a crescut e in zadar.

Atunci cand descoperim un astfel de roi e obligatoriu sa nu speriem albinele prin zgomote puternice, prin aruncarea cu apa pe ele sau – mai rau! – cu benzina, pentru a le da foc. Atunci cand sunt deranjate albinele pot deveni foarte periculoase. Primul lucru: trebuie sunat la numarul de urgenta 112 (sau la un apicultor). Pompierii colaboreaza cu apicultori si, unele sectii, au personal pregatit pentru astfel de interventii. Cei de la Protectia Animalelor au si astfel de atributii dar, din pacate, ei actioneaza mai rar pentru ca cetateanul nu stie unde sa-i gaseasca.

Apicultorul va linisti albinele – ori cu putin fum, ori cu substante speciale - va unge o rama de stup cu putina miere si va ademeni albinele in stup. Cand e gasita matca e cel mai simplu: albinele o vor urma de la sine.

Albinele au un rol vital in polenizarea (reproducerea, altfel spus) a mii de specii de plante. De milioane de ani, de cand au aparut pe Pamant, albinele - la inceput doar cele salbatice, apoi si cele crescute de om - au contribuit la evolutia regnului vegetal.

Pisicile au ocupat Castelul Bran

In acest weekend, la Castelul Bran a avut loc expozitia mondiala de pisici: "Chat noir, chat blanc in Château Bran", care s-a desfasurat in Parcul Regal al Castelului.

Rasa Ragdoll (sursa foto)

Au fost prezentate peste 200 de pisici din rasele Maine Coon, Ragdoll sau Norvegiana de Pădure, pana la cele rare, precum Scottish Fold, Don Sphynx sau Selkirk Rex – a transmis catre AGERPRES administratia Castelului Bran. Au fost prezentate si diverse mancaruri speciale pentru aceste feline, precum si accesorii.

Sambata, 4 iulie, la ora 19, a avut loc petrecerea Barbecue Party, cu mancaruri si bauturi alese si cu muzica celor de la Za Band. Pe la pranz a fost sustinut un concert cu partituri precum G.Rossini-Duetul pisicilor, Pisicile Aristocrate, Lloyd Weber-Memory, I.Kalman-Silvia, J.Offenbach-Povestirile lui Hoffamnn & Barcarola, L.Delibes-Frumoasa din Cadiz Zarzuela-La Gran Via & Probe Chica.

Rasa Chartreux 

Prima expozitie mondiala din Romania s-a desfasurat sub inaltul patronaj al HIRH Arhiducele Dominic de Habsburg. Organizatori: cluburile Magnificats din România, Stammbaum eV din Germania si LePetit din Serbia. World Cat Federation (WCF) este una dintre cele mai mari federatii de cluburi de pisici de rasa - este inregistrata in Germania si cuprinde peste 370 de organizatii cu sedii pe sase continente.

Magnificats este singurul club World Cat Federation din România care cuprinde un grup entuziast de crescatori de pisici de rasa, care organizeaza expozitii internationale de profil.

(sursa bzb.ro)

*

N-am fost, pentru ca am aflat abia… acum…

Adapost pentru caini si solidaritate

Exista pe Internet – deci si pe Facebook – multe grupuri de oameni care se preocupa de bunastarea animalelor – in mare parte e vorba despre caini si pisici (probabil si pentru ca acestea sunt cel mai adesea abandonate in drum).

Initiativele lor sunt de lauda – mai ales ale celor care nu au si nu reprezinta vreo organizatie privind protectia animalelor; sunt persoane fizice – cele mai multe tinere si foarte tinere, cu problemele lor, cu locul lor de munca, familia etc. – care vor sa faca animalelor o viata mai buna si nu sunt platiti sa faca asta.

Ce m-a surprins foarte tare (in mod neplacut) a fost momentul in care o tanara si-a exprimat dorinta de a deschide un adapost pentru caini, adapost pe care sa il sustina financiar printr-o pensiune canina, prin transportul pentru animale. Atunci cand fata si-a exprimat intentia – la nivel de idee – cei mai multi dintre cei care se ocupa cu animalele, adunandu-le de pe strada si gasindu-le un adapost sigur – au sarit, practic, la ea, spunandu-i ce greu e sa faca asta, scriindu-i ca daca vrea sa faca bani de pe urma animalelor sa caute alt grup, ca ei stiu ce greu e, ca de n-ar fi asa de greu ar fi facut si ei care, de ani, se lupta sa aiba grija de cainii nimanui.

Daca tot stiu cat e de greu inseamna ca stiu si ce ar trebui facut, de unde ar trebui pornit – inclusiv pentru o pensiune, care ar putea aduce profit pe termen lung deoarece multi dintre cei care aduna animale nu au unde sa le mai cazeze si o pensiune le-ar fi utila, pentru ca ce ar plati persoanelor care se ofera sa le tina temporar – contra cost si/sau mancare, vaccinari, deparazitari etc. – s-ar putea oferi pensiunii.

Acestia, care de ani de zile – sustin ei – se preocupa de bunastarea animalelor, ar trebui sa le ofere sfaturi celor care afirma ca vor sa demareze un astfel de proiect si sa le explice ce si cum sau, macar, sa ii indrume unde sa caute informatii. Dar, nu! Ei n-au facut decat sa critice intentia, sa sustina ca e greu – ca de-ar fi fost usor ar fi facut si ei! Ar fi putut sa se ofere sa colaboreze! Ar fi colaborat pentru bunastarea cainilor!

In loc sa risipeasca si asa putinele resurse ar putea sa accepte colaborarea cu altii, dar ei se incapataneaza, parca, sa pastreze situatia neschimbata… sa spuna, de cate ori au ocazia, cate animale au in grija, cate animale au salvat… Nu le minimalizez eforturile, ci doar incerc sa le semnalez ca nu e corect modul in care procedeaza – mai mult alungand alti oameni care vor sa se implice in protejarea animalelor tuturor si ale nimanui…

Din pacate, am observat ca nu prea se deranjeaza multi sa colaboraze, ca si cum ar vrea sa fie ei cei care sa-si aroge meritele de a ingriji caini si pisici! Ca si cum ar fi un concurs intre cine are mai multi in grija, cine a salvat mai multi. Inca o data, solidaritatea românilor lasa de dorit! Nu stiu ce-i cu românii de nu reusesc sa fie o comunitate unita pentru aproape nimic! Si e pacat! In acest caz e pacat si pentru animale dar si pentru cei care doresc sa faca ceva mai mult pentru ele si se izbesc in barierele pe care le ridica altii, ca si cum n-ar vrea sa reuseasca! Ca si cum le-ar fi ciuda ca n-au avut ei ideea si n-au supus-o dezbaterii; ca si cum le-ar fi ciuda ca ei n-au macar banii de a demara proiectul; ca si cum le-ar fi teama ca altii ar putea reusi unde au dat ei gres!

Dupa multe mesaje rautacioase si descurajante, incet-incet au aparut alte voci, care au oferit informatiile pe care le aveau, au oferit exemple de pensiuni, exemple de padocuri, exemple de firme unde ar putea apela si multe altele. Dar tot mai aparea una dintre vocile care ziceau: “toata lumea se pricepe, doar noi, cei care ne ocupam de caini zi de zi nu ne pricepem si nu stim ca e greu”. Poate chiar nu se pricep, de aceea n-au reusit decat sa alerge mai mult, sa cheltuiasca mai mult si sa consume mai multa energie si mai mult timp decat s-ar fi intamplat daca ar fi ales sa colaboreze, sa faca un plan, sa faca socoteli si cu planul gata sa solicite ajutor si de la altii. Dar, probabil, au vrut sa fie doar ei si numai ei, sa-i laude ceilalti pentru dedicarea lor si altele… Mai amintesc si faptul ca de face cineva vreo greseala, din nestiinta (fiind prima data cand are un animalut, de exemplu) e imediat luat intai la treispe-paispe, criticat ca nu se pricepe, criticat ca greseste… In loc sa-l sfatuiasca pe un ton politicos, sa-l incurajeze. Nu! Ei – cei priceputi! – uita ca nu s-au nascut invatati – chiar daca nu i-a invatat nimeni au invatat din practica si ar putea impartasi cu ceilalti ceea ce stiu pentru ca lucrurile sa mearga bine mai repede, pentru ca proiectele sa se dezvolte.

Fara solidaritate, fara colaborare stransa si sincera putine pot fi transformate in (mai) bine – oricare ar fi domeniul! 

De ce urla cainii

Stramosul cainelui – mai mult sau mai puţin – este lupul, iar lupii au obiceiul sa urle.

In urma unui studiu efectuat pe noua lupi din doua haite de la Centrul pentru Studierea Lupilor din Austria s-a constatat ca animalele urla in special cand indivizi de rang inalt parasesc haita, deoarece acestia joaca un rol important in viata sociala a haitei si e firesc ca ceilalti sa doreasca a relua legatura cu ei – explica unul dintre cercetatori, dr. Simon Townsend. In timpul studiului (publicat in Current Biology) s-a observat ca atunci cand indivizii importanti nu erau dusi prea departe haita nu urla.

Pe scurt, cercetarea pare sa releve faptul ca urletul lupilor este explicat mai curand de factori sociali si nu de cei psihologici, precum stresul. Si s-a mai constatat ca durata urletului dureaza in functie de relatia dintre indivizi. Urland, lupii doresc sa intre in contact cu individ dominant sau cu un prieten.

(sursa: http://www.descopera.ro/dnews/11271777-de-ce-urla-lupii-oamenii-de-stiinta-au-dezlegat-misterul)

Prin urlet, strainii sunt tinuti la respect, membri haitei sunt chemati la vanatoare! :) Astfel, un caine care urla cand e lasat singur zice: Eu sunt aici! Voi unde sunteti?

Asa stand lucrurile cu lupii cainii pot urla din (cam) aceleasi motive: un membru important al haitei este plecat – la munca, in vacanta etc. (cainii asociaza oamenii langa care traiesc cu membri ai haitei si, cei mai multi, recunosc omului – care stie sa se impuna – calitatea de conducator de haita) sau unul dintre prietenii sai este dus departe, adoptat de altcineva, ca exemplu.

Cainii lasati singuri in casa si/sau in curte e posibil sa urle; cainilor nu le place nici singuratatea si nici intunericul iar cei mai fricosi e probabil sa urle cand sunt singuri si mai ales cand sunt singuri (si neobisnuiti) pe intuneric, pentru ca sunt derutati.

Josh Weiss-Roessler ne spune ca un caine urla uneori fara a avea un motiv anume, ci doar pentru ca asta exista in codul sau genetic. Urletul e firesc, natural, daca nu devine cronic, adica obisnuinta.

In salbaticie lupul urla pentru a regasi un membru al haitei sau pentru a-i anunta pe ceilalti apropierea unui animal de teritoriul lor. La fel fac si cainii, doar ca acestia mai urla si numai pentru a-si anunta prezenta sau, uneori, cand un alt caine se apropie prea mult. Cand cainii urla noaptea, in curte, de exemplu, o fac pentru ca aud tot felul de sunete si vor sa-si anunte prezenta, din instinct. Atunci cand cainele urla din motivele de mai sus nu e motiv de ingrijorare (altul decat ca deranjeaza eventual vecinii din apropiere), dar cand urletul e urmat de agresivitate impotriva altor caini sau oameni trebuie aflata cauza – pentru ca s-ar putea ca urletul sa fie simptomul a ceva grav.

Urletul este si modul in care cei mai multi caini isi manifesta durerea (in special in cazul artritei) – ne spun noua, si semenilor patrupezi – ca sunt raniti sau bolnavi. Cine isi observa cainele ca scoate sunete ciudate sau ca vorbeste mai mult decat de obicei ar trebui sa-l duca la veterinar pentru control.

Poate ca ati auzit, uneori, o sirena, in departare – abia o auziti, dar intre unii prieteni patrupezi este cate unul care isi ridica (ciuleste) urechile si pe masura ce sunetul se aude tot mai aproape cainele devine mai agitat, iar cand sursa tocmai apare cainele se incordeaza si scoate un urlet de triumf, ca un lup in munti, cu gatul intins usor spre spate, cu botul spre cer (delimitand acustic teritoriul)... Isi anunta prezenta. Sirena – aflata mai aproape sau mai departe – este unul dintre motivele pentru care unii caini urla (cainii pot auzi sirena care suna chiar daca oamenii nu o aud).

Lupii urla in salbaticie pentru a se regasi unul pe altul. Un caine poate suferi de anxietate de separare, ceea ce inseamna ca va incepe sa urle cand plecati de acasa – ceea ce nu e distractiv nici pentru voi, nici pentru caine si nici pentru vecini. Cainii trebuie educati sa stea singuri mai multe ore, mai ales cand in familie nu e cineva mereu acasa. Veti sti daca e vorba despre anxietate de separare deoarece nu doar ca urla, dar si distruge lucruri, se invarte prin casa sau isi face nevoile in casa desi tocmai a fost afara. Acest comportament este destul de greu de indreptat, dar nu imposibil. Trebuie diminuat sentimentul de abandon, prin jocuri, prin afectivitate, prin sosiri inopinate acasa...

In anumite cazuri si cainii care sunt adoptati din adaposturi sau direct de pe strada e posibil sa sufere de anxietate de separare – de data aceasta de partenerul sau blanos.

Cainii mai pot urla si de foame dar si din lipsa afectivitatii din partea oamenilor langa care traiesc. Cainii care traiesc legati au sanse mari sa urle, la un momnet dat, din lipsa de miscare – cainele este un animal nu tocmai obisnuit sa traiasca in captivitate si daca nu face macar o plimbare mai lunga pe zi – sau nu alearga prin curte – e posibil sa devina anxios, daca nu char agresiv, pentru ca nu isi poate consuma energia.

Unii afirma ca un caine castrat / sterilizat nu urla – dar realitatea nu prea mi-a dovedit acest fapt.

Sa nu uitati ca un caine care urla ii antreneaza, de regula, si pe cainii din vecini asa ca putem asista oricand la un concert nocturn – in special – de urlete, pe langa faptul ca se pot aduna in preajma cainii maidanezi, sa participe la concert.

Un caine iubit, bine ingrijit (pentru unii nu sunt sinonime) are mai rar obiceiul de a urla, pentru ca oamenii langa care traieste ii arata afectiune, in primul rand. Un caine care sta in curte si urla noaptea ar trebui bagat in casa. Joaca de care aminteam mai sus poate avea efect sau nu... Unii caini urla la pericol, deci n-ar trebui ignorate mai ales urletele celor care nu au acest obicei: un hot, de exemplu, un inceput de incendiu, o teava sparta (sunt exemplele pe care le-am cunoscut mai mult sau mai putin mijlocit si cainii au fost cei care au alertat oamenii).

F.B.I. şi cruzimea faţă de animale

F.B.I. (Federal Bureau of Investigation) a anuntat de curand ca va considera cruzimea faţă de animale ca infractiune distincta si grava, considerand ca persoanele care abuzeaza animalele pot ajunge sa comita delicte mult mai mari si pot ajunge chiar la torturarea semenilor, fiind dovedit statistic ca foarte multi dintre ucigasii cei mai rai au inceput prin a chinui animale.

Anterior, in Uniform Crime Report, cruzimea faţă de animale era o fapta cuprinsa la categoria „alte infractiuni”. Din anul 2016 va fi infractiune distincta pentru care pedeapsa poate fi mai mare decat pana acum. In acest an se va consolida statistica privin cruzimea faţă de animale si din ianuarie 2016 legea se va aplica.

Uniform Crime Report este o publicatie anuala ce contine date criminologice compilate de agentii Biroului, date destinate sa ajute fortele de ordine la identificarea problemelor de aplicare a legii in special cu privire la infractiuni precum omorul, omorul prin imprudenta, violul in forma agravata, talharia, furtul de autovehicule, atacul agravat, incendierea si alte infractiuni cu mare grad de periculozitate. Aceste studii ofera o privire de ansamblu asupra criminalitatii, la scara nationala deoarece se bazeaza pe statisticile prezentate de agentiile de aplicare a legii de pe intreg teritoriul S.U.A.

Conform modificarilor ce urmeaza, abuzul impotriva animalelor va fi considerata o infractiune impotriva societatii, in primul rand pentru ca cei care chinuie animalele pot fi considerate persoane cu risc major in savarsirea unor infractiuni mai grave; in al doilea rand pentru ca vederea animalelor torturate poate induce o stare de rau celorlalte persoane iar in al treilea rand pentru ca animalele sunt fiinte capabile sa simta durerea si… nu pot apela numarul de urgenta (in S.U.A.) 911.

Pe scurt: cei care comit abuzuri impotriva animalelor vor intra in categoria infractorilor periculosi, alaturi de ucigasi, incendiatori s.a.

Infractiunea va avea patru forme: neglijenta, abuz intentionat si tortura, abuz organizat (luptele intre caini, intre cocosi etc.), abuzul sexual asupra animalelor.

In definitia oficiala prin cruzime faţă de animale se va intelege orice actiune care pune in pericol integritatea fizica a animalului si uciderea acestuia, in aceste actiuni intrand neglijenta cu sau fara intentie, tortura, mutilarea, bataia, otravirea, abandonul dar sunt incluse si cazuri precum lasarea fara hrana, apa, adapost, tratament medical (cand e cazul), transportul in conditii care pot provoca ranirea sau moartea animalului, luptele intre animale si altele de acest gen.

Sub incidenta legii nu vor intra intretinerea necesara animalelor folosite in spectacole sau sport, utilizarea animalelor ca hrana, vanatoarea legala, capcanele sau pescuitul.

Grupurile pentru drepturile animalelor au militat mai mult de un deceniu pentru schimbarea legii. In anul 2014 a fost semnata Legea lui Patrick, prin care a fost ridicat gradul de periculozitate al infractiunii de cruzime faţă de animale. Patrick a fost un pit bull slab (descarnat), gasit abandonat intr-o punga, intr-un container de gunoi, starea cainelui atragand atentia nationala ca un exemplu de abuz grav asupra animalelor.

Mai recent a fost adoptata o lege prin care se interzice piercing-ul si tatuarea animalelor de companie.

Proprietara lui Patrick a fost condamnata, in august 2013, la 18 luni de inchisoare cu suspendare si i-a fost luata custodia cainelui pe care l-a abandonat in martie 2011 aruncandu-l, pur si simplu, la gunoi.

Cainele s-a recuperat miraculos, sunt de parere medicii care l-au ingrijit.

Pentru cei care iubesc cainii

Nu sunteti multi si faceti ce puteti pentru a ajuta si cainii fara stapan. E un lucru de lauda si nu e deloc usor. Dar! Incetati cu atitudinea gen “nu exista nu pot, ci nu vreau” atunci cand cineva spune ca nu-si permite sa aiba grija de un caine sau de o pisica. Nu cunoasteti situatia persoanei respective – e posibil sa fie doar o persoana foarte comoda, dar o priveste personal si nu aveti dreptul sa o judecati si sa ii reprosati ca nu vrea sa ia caini sau pisici in grija – poate ajuta oferind bani sau produse necesare, iar daca n-o face nu-i bai.

Cand cineva va spune ca nu-i permite timpul sa ingrijeasca pisici sau caini nu-i trantiti texte ca si voi aveti munca si copii si alte alea (poate unii au multe in plus). Unii locuiesc la bloc si ar trebui sa plimbe cainele de cel putin doua ori pe zi, iar in restul timpului – intre 10 si 14 ore (calculand si timpul dus-intors si alte treburi) - cainele ar sta singur, poate ca ar latra deranjand vecini, poate ca si-ar face nevoile prin casa si multe altele. Cand omu’ vine de la munca frânt numai energie sa curete nu mai are, apoi sa scoata cainele si multe altele. Poate ar avea probleme cu vecinii, si numai de şicane si reclamatii nu i-ar mai arde… Plus ca s-ar putea sa fie o persoana care are in grija mai multe animale, doar ca nu o spune pentru a nu parea ca nu se descurca sau, doar, nu vrea sa se laude cu ce face si cat face, de una singura sau in colaborare cu prietenii apropiati…

Incetati a fi sarcastici cu cei care nu vor sa ingrijeasca animale intr-o garsoniera la bloc sau pur si simplu nu vor sa isi asume o astfel de responsabilitate!

Daca vine un copil in familie sau daca nu-l mai puteti ţine din cine stie ce motive (care pot interveni oricand) nu abandonati cainele in strada! Cautati un om bun pentru el, unul care sa nu-l abandoneze cum faceti voi, uneori dupa multi ani in care l-ati rasfatat. Sau, macar, duceti-l la un adapost – chiar daca nu va avea o viata buna macar nu va suferi de foame, sete si frig in aceeasi masura ca pe strazi.

Pisicile se adapteaza pe strada mai repede decat o fac cainii care au fost crescuti in casa.

Cand cineva, in cartier, va spune sa faceti curat dupa ce hraniti cainii sau pisicile nu va enervati! Nici n-ar trebui sa vi se spuna sa pastrati curatenia. Faptul ca hraniti niste fiinte neajutorate nu va da dreptul sa lasati mizerie in jur – curatati resturile care raman, adunati hartiile pe care lasati mancarea, daca nu o asezati direct pe jos, in cutii sau caserole. Incercati sa hraniti cainii si pisicile mai departe de intrarea in bloc: si cainii si pisicile se obisnuiesc sa astepte mancarea in acel loc si astfel vor fi linistiti si oamenii carora le e frica de caini. Ganditi-va si la oamenii din jurul vostru, nu doar la animalute – in acest fel le faceti un bine si animalelor, pentru ca e mai mic riscul de a fi lovite de cei excesiv de frustrati.

Nu aruncati oase si lături de la fereastra in speranta ca le va gasi vreun caine sau vreo pisica – reusiti doar sa faceti mizerie pentru ca nu toti cainii vor roade oasele pe care nu e nici un firicel de carne si pana da vreun caine de ceea ce ati aruncat ar putea fi alterate si animalul nu se va atinge de ele si nu pentru ca nu e flamand, ci pentru ca simte ca nu e hrana acea stricaciune.

Adunati rahatul de caine macar atunci cand e facut pe asfalt. Nu e vina cainelui ca o face si nu trebuie sa va fie scarba sa adunati, doar ca, de regula, in apropiere nu e niciun cos de gunoi…

Din loc in loc plasati vase cu apa - multi se gandesc sa hraneasca animalele de pe strazi dar putini se gandesc ca le trebuie si apa.

Plimbati-va cainele tinandu-l in lesa, mai ales in zonele aglomerate – si nu lasati lesa lunga cand sunteti in astfel de locuri pentru ca nimeni nu e obligat sa sara peste firul lung al lesei sau sa se fereasca de un caine; chiar daca e un caine bland unii se sperie – luati prin surprindere ar putea face gesturi bruste chiar si cei care nu se tem de caini, altii ar putea striga si sperie cainele, despre care nu poti fi sigur ce reactie are si te mai alegi si cu vreun necaz.

Lasati cainele acasa cand mergeti la cumparaturi pentru a nu-l lasa singur in faţa magazinului nici chiar legat – exista riscul (mare!) sa fie furat sau lovit; si nici nu-l târâţi dupa voi in piata aglomerata, sa fie lovit animalutul, din greseala ori din “greseala”, sau sa va injure toti cei care-s preocupati de pretul verzei.

Cei care-si plimba cainele in lesa ar putea sa fie si ei nemultumiti ca un caine liber ar sari la al lui, care-i imobilizat in lesa. Exemplu: un Bulgog francez (caine de talie mica) lasat liber a sarit la gatul unui Boxer aflat in lesa – daca stapanul Boxerului nu ar fi avut prezenta de spirit sa pareze saltul cu piciorul Buldogul si-ar fi infipt coltii in beregata acestuia pentru ca lesa il impiedica sa se apere singur. Un caine Rottweiler, in parc, lasat liber, a ucis un catel Caniche tinut in lesa. Buldogul francez avea amintirea unui caine mare care l-a ranit candva si sarea la beregata oricarui caine mare pe care il intalnea (si stiind asta stapanul il lasa, totusi, liber), dar Rottweilerul fusese violent pentru prima data. Cainii sunt imprevizibili, oricat de mult credem noi ca ii cunoastem. Un miros, un gest ii pot face s-o ia razna, mai ales pe cei care nu sunt foarte bine educati sau dresati sa asculte instant comanda stapanului. Iar cand sunt femelele in calduri chiar si cei dresati o cam iau pe aratura.

In plus, plimbandu-l in lesa nici nu il pierdeti si e mai usor sa observati daca inhata ceva de pe jos – cainii care au stapan mananca si ei de pe jos si n-o fac pentru ca nu-s hraniti, ci pentru ca e in firea lor. Pentru a nu manca de pe jos trebuie dresati – si nu e usor un astfel de dresaj.

Nu loviti cainii fara stapan care se apropie de al vostru – daca aveti un caine vaccinat la zi nu exista riscul sa ia cine stie ce boala, si nu va lasati animalul liber pentru a se imperechea la intamplare – atunci ar putea contracta o boala ;) – pentru ca – nu-i asa?! – ne straduim sa micsoram numarul cainilor fara stapan.

Respectati-va vecinii pe care-i intalniti cand iesiti cu cainele. Nu lasati cainele liber, sa nu ii speriati pe cei care nu se asteapta sa-l vada; iesiti din lift intai voi, pentru ca cel care e, eventual, in faţa usii sa nu se sperie, luat pe neasteptate de aparitia cainelui – si nici cainele sa nu se sperie si sa inceapa sa latre cand ii apare cineva brusc in faţă. Educati cainele sa nu latre tot timpul cat e singur. Poate ca nu stiti ca latra in absenta voastra asa ca intrebati vecinii din imediata apropiere daca o face, si cereti-va scuze daca latra cainele cand e singur, si remediati problema.

Un singur om care are caine daca e nesimtit ii face pe oameni sa-i bage in aceeasi oala pe toti ceilalti care au caini sau ii hranesc pe cei fara stapan.

Nu raspundeti cu acelasi ton celor care nu au loc de voi. Ganditi-va ca acei oameni pot fi fricosi, invidiosi, depresivi sau doar frustrati sau pot fi chiar dusi cu pluta si sa sara la voi cu vreun cutit. Fiti intelegatori cu ei, chiar daca ei sunt nesimtiti. Se zice ca de zambesti mereu unui om incruntat pana la urma va incepe si acela sa-ti zambeasca.

Oferiti-le  nefericitilor o vorba buna, chiar daca ei va arunca vorbe de ocara.

Citeste si: Pentru cei care nu iubesc cainii

Pentru cei care nu iubesc cainii

Sunteti multi si sunteti vocali – sa nu zic ca unii sunteti isterici, altii sadici, altii rai, altii invidiosi, altii plictisiti, altii fricosi, altii nefericiti s.a.m.d. Sariti cu gura la noi de cate ori ne vedeti ca vrem sa facem ceva sa le fie bine si cainilor. Strigati la noi ca nu vreti caini fara stapan pe strazi, dar nu faceti nimic sa presati autoritatile sa ii adune si sa nu-i elibereze din adapost decat, eventual, dupa ce i-au sterilizat – sa nu se mai inmulteasca. Umbla vorba prin targuri ca unii aduna animalele si dupa ce le tin in adapost catva timp – si isi incaseaza banii – le elibereaza in alte localitati, unde sunt stransi din nou. Daca nu vreti caini fara stapan pe strazi ar trebui sa va deranjati si voi – noi suntem putini, nu putem face faţă – si sa observati daca dispar niste caini si apar altii, sau apar in alta parte, sa cereti ca adaposturile sa fie decente – cei care au adaposturi macar sa justifice banii pe care ii primesc de la stat dar nu facandu-si salarii astronomice si daca mai ramane ceva sa cheltuiasca pentru caini.

Daca nu-i vreti pe strazi puteti dona si voi bani, sa fiti siguri ca se va rezolva problema – dar sa urmariti ce se va face cu banii pe care ii donati….

Sunteti revoltati ca se dau mai multi bani pentru caini decat se dau pentru copii. Pentru caini probabil ca ar ajunge banii obtinuti de stat prin impozitarea profiturilor pe care le obtin producatorii si vanzatorii de produse pentru animale, produse care nu sunt tocmai ieftine si pe care le cumparam noi, sa ingrijim  necuvantatoarele: mancare, medicamente, vitamine, vase, jucarii, lese, zgarda etc. si multe altele, bani la care se adauga si banii obtinuti de adaposturi din donatii, dar ar trebui ca cei care detin aceste adaposturi sa faca dovada ca sunt de buna credinta – dar n-o fac, dovada fiind unele adaposturi jalnice si in care nici nu avem voie sa intram, uneori. Un cont separat pentru banii obtinuti de stat prin impozitarea acestor venituri ar dovedi-o.

Ignorati faptul ca si datorita noua, celor care iubim si necuvantatoarele, sunt mii de locuri de munca: in fabricile producatoare, in magazinele de profil, in cabinetele veterinare, in adaposturile pentru animale.

Va plangeti ca sunt rahati de caine pe trotuare. Cei mai multi rahati apar in primavara, cand se topeste zapada. Trotuarele nefiind curatate nu toti cainii pot trece prin zapada foarte mare si isi fac nevoile mai la margine. Cand zapada se topeste apar si urmele. Cel mai adesea suntem primii care deschidem poteca prin zapada asternuta peste noapte, pentru ca iesim, inainte de a pleca la munca, sa plimbam cainii – va batatorim drumul, altfel spus. Daca nu vreti rahati de caine pe trotuar, in primavara, puteti trage de urechi primarul, sa trimita pe cineva sa curete de zapada si trotuarele – noi nu avem spor sa facem si asta pentru ca nu suntem asa multi cum va imaginati voi.

Rahati de caine sunt si de la cei fara stapan (si n-au nicio vina) – sunt nascuti prin vreun colt de drum pietruit si se obisnuiesc mai apoi sa faca numai pe asfalt (cainii isi au “locurile lor” pentru a-si face nevoile; unii maidanezi, cautand hrana in tot orasul, isi mai fac nevoile si pe asfalt, cum s-au obsinuit de mici) – dar sunt putine cazurile. Tot pe asflat ajung sa faca si acei caini care au fost crescuti, de mici, in locuri cimentate (prea multe adaposturi sunt astfel). Mai sunt si pisici – rar – care-si fac nevoile pe asfalt. Dar voi ne acuzati pe noi, cei care avem cainii in lesa (sau nu). Nu vedeti care caine face, dar nici nu va pasa, cat timp va puteti elibera de frustrari. Stiti, cred, ca asa va vedem uneori: frustrati din cine stie ce motive (poate nu aveti armonie in familie, poate nu va place locul de munca, poate aveti salariul prea mic, poate va doare o masea, poate…, poate… - dar toate acelea nu-s din vina celor care plimbam caini, doar ca noi va suntem mai la indemana).

Puteti pune si voi presiune pe autoritati sa amenajeze parcuri decente in care sa fie plimbati cainii – nu ce au facut ei in unele localitati (mai mult pentru a justifica cheltuirea unor bani), la kilometri buni de zonele unde sunt oameni care au caini, sau pe langa parcurile amenajate pentru copii, cu suprafete mici, garduri minuscule si gaurite, unde nu-s in siguranta nici cainii si nici copiii. Dovediti ca chiar va pasa sa aveti oras curat - si pentru asta nu trebuie sa otraviti animalele sau sa cereti uciderea lor.

Suntem si un fel de paznici pentru intarziati, pentru cei care vin de la schimbul doi, sau pleaca. Pe o strada unde exista macar un om cu un caine un borfas se gandeste de doua ori daca s-o comita sau ba… Un om cu un caine are mai mult curaj sa intervina in caz ca altul e in pericol, decat are curaj unul fara caine langa el.

Cainii maidanezi de pe langa blocuri sunt si ei ca paznicii: latra persoanele necunoscute, in general, dar ii si ajuta pe cei care-i hranesc, in caz de pericol (nu toti, dar sunt cazuri). Un caine care-si are adapostul pe langa un bloc e si un paznic pentru pisici: cainii care vin (noaptea, in special) in cartier simt mirosul celui care-si are teritoriul in zona si, de regula, nu se opresc sa vaneze pisici si nici sa-si faca acolo culcus – cainii sunt animale teritoriale si isi respecta unii altora teritoriul (unele probleme ar putea aparea cand femelele sunt in calduri, dar si atunci, ceilalti se dau dusi cand femela si-a aratat preferinta pentru unul)

Adesea ma gandesc ca, de fapt, voi nu urati, neaparat, animalele (caini si pisici, in special), ci doar va place sa faceti rau semenilor care hranesc aceste animale si cheltuiesc bani ca sa le ajute. Poate ati vrea sa va fie dati voua banii pe care ii cheltuim pentru necuvantatorele noastre?! Altfel nu inteleg de ce aruncati mancare otravita la animale, de ce le loviti cu piciorul, cu bâte, cu toporul, uneori. Sunteti sadici si nu va puteti manifesta altfel? Multi ucigasi de marca au inceput prin a chinui animale si a le ucide, pana sa ajunga la a tortura si ucide oameni. Unii sunt ucigasi latenti, altfel spus, sunt rai prin definitie, depresivi aflati la limita – pentru ca nu-mi pot imagina ca un om care loveste un animal nu loveste si un om (poate sotia, poate copilul, poate un coleg mai slab) si nu-mi imaginez ca cei care se isterizeaza la cei care plimba caini nu o fac si cu cei din anturajul lor (rude, vecini, colegi).

Poate ar fi bine sa va revizuiti atitudinea… Nu va rog sa o faceti, doar va spun ca ati putea s-o faceti.

Citeste si: Pentru cei care iubesc cainii

E greu să ai un câine in România

In România, daca ai un caine sau o pisica sau doar hranesti animalele fara stapan care iti ies in cale esti ori baba nebuna sau bosorog fara ocupatie, sau esti o cretina care mai bine ar face copii decat sa plimbe caini, ba esti un imputit – 'ca numai imputit poti fi daca ai un caine in casa si asa mai departe.

Cetatenii români stau foarte rău la capitolul educatie – dar si la capitolul bun simţ. Nu au cultura protejarii mediului, a animalelor, implicit, dar multi se aud vorbind despre dragostea pentru natura si alte texte care dau bine pentru un anumit auditoriu dar cand trebuie sa dovedeasca prin fapte nu stiu cum se face ca au reactii exact contrare.

Ceea ce nu stiu multi, sau nu isi imagineaza, este ca cei care au animale contribuie din plin la economia nationala (indirect). Ei isi vaccineaza cainii si vaccinurile nu-s tocmai ieftine – din profitul facut de cei care vand/administreaza vaccinuri si alte produse medicale de uz veterinar se plateste impozitul de 16 % catre bugetul statului (beneficiind astfel si toti ceilalti). Cei care au caini cumpara mancare pentru animalele lor si pentru animalele fara stapan – profitul celor care vand e impozitat, de asemenea. Cumpara alte produse pentru caini (si alte necuvantatoare) si iar se calculeaza un procent din profituri, procent care ajunge tot la bugetul comun (local sau nu).

Mai sunt o multime de alte cheltuieli pe care le au cei care-si permit sa creasca un caine, dar despre asta nu vorbeste nimeni. Pe scurt: cainii sunt producatori de venituri la bugetul de stat. Chiar daca veti sari ca muscati de sarpe tot scriu: copiii nu-s, nici somerii, nici batranii cu pensii mai mici de 1000 de lei, nici asistatii social s.a.m.d. Da, da, si unii si altii au platit candva, platesc pentru ei parintii… Adunand sumele “cotizate” in 40 de ani de munca nu se aduna decat pentru doua-trei pensii, restul se ia de la buget, din ceea ce muncesc altii. Cainii din adaposturi pot fi intretinuti din banii care se aduna din veniturile obtinute de stat din banii pe care acesti iubitori de caini si alte vietati ii cheltuiesc ingrijindu-si prietenii necuvantatori – asa ca nu de la cei care n-au caini ajung la adaposturi bani (sau doar in procent foarte mic). Produsele pentru animale sunt destul de scumpe, deci producatorii si vanzatorii au profituri mari si sunt impozitati si producatorii si vanzatorii. Asa ca, incetati sa ziceti ca din banii vostri, ai celor care dispretuiti cainii, sunt intretinuti cei din adaposturi. Bugetul e la gramada, dar daca ar fi separati de gramada banii obtinuti din impozitarea profiturilor producatorilor/vanzatorilor de produse pentru animale ati fi surprinsi de suma foarte mare care ar rezulta.
Mai amintesc ca datorita necuvantatoarelor pe care le iubim sunt si locuri de munca: personalul din fabricile unde sunt produse cele necesare necuvantatoarelor (secretare, contabili, muncitori, ingineri, chimisti, electricieni etc.), vanzatorii din magazinele de profil, medici veterinari, asistenti, ingrijitorii din adaposturi etc.

Bigotii, in special, jignesc pe cei care plimba caini, imaginandu-si ca mai corect e sa cresti copii. Bigotii si nefericitii (poate sunt sinonime in anumite cazuri) n-au idee daca ai sau ba copii (multi dintre cei care plimba caini au si nepoti, ei plimband cainele copilului sau al nepotului), ci iti arunca in faţă sa faci copii. Ei isi imagineaza ca poti infia, daca nu poti face, sau poti suporta tratamente excesiv de scumpe, care nu-s pentru toate buzunarele, isi imagineaza ca poti fi tratata si parca te obliga sa suporti o sarcina care ti-ar pune viata in pericol. 

Esti un imputit daca ai un caine in casa mai zic unii (sau aceiasi), pentru ca e plin de par in casa ta. Si daca ii intrebi cand au intrat ei ultima data in casa unuia care are caine iti vor spune ca n-au intrat niciodata pentru ca… nu le plac cainii. Cei care au animale in casa pastreaza curatenia si chiar numai pentru a-si proteja prietenii necuvantatori. Parul pe care il lasa animalele poate fi inspirat chiar de acestea, ceea ce le-ar pune viata in pericol. Cei care au animale au casele curate si pentru ca nu vor ca prietenii lor cuvantatori sa se umple de par cand sunt in vizita sau sa le fie scarba de a manca la ei pentru ca pisica umbla libera prin bucatarie. Si cainii si pisicile pot suferi de diverse alergii – inclusiv la praf. Cei care au un caine in casa (sau au o pisica) spala des prin casa si spala asternutul cainelul pentru ca un eventual miros neplacut sa nu-i deranjeze nici pe ei nici pe cei care trec pe acolo.

Vor unii sa nu hranim animalele fara stapan pentru ca se aduna prea multe si lor le e frica de caini, in special, si de purici, in general. Daca se aduna prea multi caini undeva se poate depasi starea de frica si se pot domoli cainii care par mai agresivi oferindu-le, din cand in cand, macar resturile de mancare pe care oricum le arunca cei mai multi. Cainele il tine minte pe cel care-l hraneste si nu-l va latra cand il vede (poate doar de bucurie).

Nu ne nastem cu frica, ci invatam frica. Copiii nu se nasc cu teama de caini, ci sunt educati sa le fie teama de caini, pentru ca insotitorii lor adulti urla cand vad un caine, striga la micuti sa nu se apropie, cainii se sperie de isteria zgomotoasa si latra, si e firesc sa se sperie copilul. Copiii ii vad pe adultii lor lovind sau alungand animale si vor face acelasi lucru; unii adulti isi invata copiii ca e boala curata sa mangai un animal si mult altele.

Cred ca multi dintre cei care au ceva impotriva cainilor (in special) nu au ceva atat impotriva cainilor cat impotriva persoanelor care au caini sau au grija de caini (si alte animale), ca si cum i-ar invidia pe cei care n-au alta treaba decat sa ingrijeasca animale si sa lupte pentru a li se acorda protectie.

Bineinteles ca exista exceptii – intotdeauna exista exceptii - dar acestea nu fac decat sa confirme regulile si, de regula, cei care plimba caini si nu au copii au motivele lor; cei care au animale in casa pastreaza o buna curatenie si asa mai departe.

Unii ma intreaba: de ce caini si nu copii sau batrani sau altii? Si aceia, dar aici este vorba despre caini. Cand e vorba despre oameni altele sunt conditiile deoarece in cazul oamenilor trebuie sa avem acordul lor, in primul rand – nu ne permite legea sa-i luam (pur si simplu) si sa-i ducem intr-un adapost pe cei de care nu are nimeni grija. Cu oamenii e mult mai complicat si legislatia nu ingreuneaza degeaba ajutorul pe care putem sa-l oferim anumitor categorii – trebuie asigurata o protectie pentru aceste persoane. Un caine nu-l poti trimite la cersit asa cum poti exploata un om in acest sens (dar exista adevarate retele care fura caini si apoi ii… vand, ori proprietarului, spunand ca l-au gasit, ori celor care vor un caine). Desi pare ca nu prea multi se lupta pentru o viata mai buna a oamenilor nu e asa, doar ca un om nu ai unde sa-l angajezi nici intr-un an (pentru ca nu are studii, in principal) sau… nu vrea sa mearga sa munceasca, din cine stie ce considerente (unele reale, cele mai multe doar motive). Orice viata e importanta dar viata oamenilor este mai importanta, cred. Cu oamenii nu-ti poti permite orice risc. In plus, in cazul cainilor (si altor animale) exista o multime de medici veterinari care se ofera sa efectueze gratuit anumite operatii, care suporta ei anumite cheltuieli cu ingrijirea animalelor ranite si ale nimanui, sau care apartin persoanelor care nu-si pot permite un tratament scump, dar necesar, pentru animalul sau. Deci, cand vor exista si mai multi medici pentru oameni care sa faca asta va fi, poate, mai usor si cu tratarea oamenilor fara ajutor si saraci.
Nu putem publica fotografiilor celor care au nevoie de ajutor - si nici alte date personale - si nu doar pentru ca suntem obligati prin lege sa le respectam intimitatea, ci si pentru ca si acei oameni au demnitate si nu vor sa stie toata lumea cine sunt si in ce situatie sunt.

In multe cazuri, in situatii de vitregii ale naturii, asociatiile de protectie a animalelor – cu zeci de voluntari – au fost intre primii care au ajuns in locurile lovite de natura si le-au dus oamenilor din zona nu doar mancare pentru animalele lor, ci si alimente, paturi, apa, medicamente pentru ei.

Pentru oameni exista mult mai multe asociatii – guvernamentale sau nu – multe servicii de stat sau private decat exista pentru animale, iar toti cei care plang ca de ce nu se ocupa unii de oameni, ci se ocupa de animale, ar putea sa se ocupe ei de oameni, sa se inscrie voluntari in asociatiile care ajuta oameni. Oare cei care striga sa nu mai avem grija de caini, ci de oameni, cand au fost ultima data intr-un orfelinat, intr-un camin pentru batrani, cand au dus o oala cu ciorba unor oameni care nu au dupa ce bea apa?

Lupul moralist ar trebui sa se uite in oglinda inainte de a arata spre cei care fac ceva pentru fiintele din lumea in care traiesc. Iei cainii de pe strada, ii hranesti, le faci un bine si celor care urasc cainii: nu-i mai vad pe strazi, nu sunt flamanzi si, deci, mai putin violenti… De ce sunt, totusi, asa multi caini pe strazile unor orase? Aici e alta poveste… dar toti cei care dispretuiesc cainii ar putea avea atitudine si ar putea sa se implice pentru a fi adunati de pe strazi si pastrati in adaposturi. Daca mi-e teama pentru sanatatea mea ma implic si fac in asa fel incat cainii sa fie dusi in adapost, nu stau si scriu pe retelele de socializare ca “e un caine aici care ma latra si n-am curaj sa-mi las copilul afara” – pui mana pe telefon si suni unde trebuie sau te imprietenesti cu patrupedul, hranindu-l.

Mai e mult până departe…

Dragoste si teama de pisici

Oamenii care iubesc pisicile se numesc ailurophili (ailurofili, felinofili, gatofili). Cuvantul provine din grescul aílouros, care inseamna pisica, plus philos, care inseamna dragoste.

Unii au dus dragostea pentru pisici (ca si pentru caini, de altfel) la un nivel ridicol, daca nu absurd, angajand psihologi pentru pisici, imbracandu-le, coafandu-le, vopsindu-le si multe altele, tratandu-le ca si cum ar fi oameni. Despre acestia nu stiu daca sa afirm ca ei chiar iubesc pisicile sau se iubesc foarte mult pe ei.

Un adevarat iubitor de pisici are grija sa le ofere ceea ce le este necesar pentru a se dezvolta armonios intr-un mediu cat mai propice, tratandu-le ca pe ceea ce sunt: animale cu personalitate puternica, dar animale, si nu le chinuie cu tot felul de bazaconii.

Despre cei care prefera pisicile cainilor un studiu – cunoscut ca Proiectul Online de Personalitate Gosling (realizat in anul 2010 cu un numar de 4565 de persoane) - a aratat ca acestia au mai puternic dezvoltat factorul nevrotismului (instabilitate emotionala), fiind inclinati spre instabilitate si vulnerabilitate emotionala; sunt emotionali, impulsivi, iritabili, avand tendinta spre depresie si vulnerabilitate emotionala (pisicile le sunt de ajutor in a depasi momentele de depresie).

Acelasi studiu a condus la concluzia ca oamenii care iubesc mai mult cainii sunt mai sociabili si mai prietenosi.

Pe scurt, studiul a indicat ca iubitorii de caini au tendinta de a fi mai extrovertiti si mai constiinciosi decat iubitorii de pisici.

Un alt studiu, din anul 2014, realizat cu un numar de 600 de studenti, a indicat faptul ca iubitorii de pisici tind sa fie mai introvertiti, mai deschisi la nou, mai sensibili decat cei care iubesc cainii, mai nonconformisti, preferand sa fie mai practici decat sa respecte regulile si s-au descurcat mai bine la testele de inteligenta decat cei care iubesc cainii. Cei care iubesc cainii, conform acestui studiu, tind sa fie mai plini de viata, mai energici, mai amatoari de activitati in aer liber dar si mai inclinati sa respecte indeaproape regulile. Dintre cei intervievati cei mai multi au declarat ca prefera cainii. Totusi, realizatorii studiului recunosc ca nu pot spune daca rezultatele se aplica si altor grupe de varsta pentru ca aici au fost implicati numai studenti.

 ***

Fobia poate fi definita ca fiind o teama irationala, foarte persistenta,  dusa uneori la extreme si totusi inofensiva. Aceasta teama poate fi starnita atat de o anumita situatie cat si de anticiparea ei. De exemplu, un om care se teme de pisici se poate panica numai la gandul ca poate intalni o pisica.

Oamenii care se tem de pisici se numesc ailurophobi. Cuvantul provine din grescul aílouros, care inseamna pisica, plus phobos, care inseamna teama.

Ailurophobia (ailurofobia, felinofobia, elurofobia, gatofobia) este o forma de fobie manifestata prin teama irationala de pisici. Aceasta fobie se manifesta sub mai multe forme; unele persoane sufera de aceasta experienta aproape tot timpul, altele doar ca raspuns la stimuli directi. Situatii posibile care pot declansa teama de pisici: ascultarea torsului, vederea unei pisici in realitate dar si la TV sau in alte imagini si chiar prezenta unei pisici de jucarie; isi imagineaza posibilitatea de a fi atacati de o pisica, de a intalni o pisica in intuneric etc.

In unele cazuri fobia se limiteaza la pisicile negre. In evul mediu pisicile erau asociate cu supranaturalul, vrajitoria si diavolul si unii credeau despre ele ca sunt vrajitoare transformate; azi inca mai sunt oameni care cred ca vederea unei pisici negre le aduce ghinion.

Simptomele fobiilor sunt cam aceleasi in toate cazurile: ameteala, pierderea echilibrului, transpiratii, greata, tensiune musculara, palpitatii si cresterea ritmului cardiac s.a.

Despre aceia care chinuie sau otravesc pisicile – sau le ucid in alt mod – nu trebuie sa credem ca sufera de ailurofobie pentru ca ei nu sunt decat niste oameni nefericiti care se simt bine pentru scurt timp daca stiu ca-si fac sa sufere semenii care, chiar daca nu iubesc pisicile in mod deosebit, simt durere in suflet pentru acele vietati chinuite sau ucise.