14 mar. 2015

Pentru cei care iubesc cainii

Nu sunteti multi si faceti ce puteti pentru a ajuta si cainii fara stapan. E un lucru de lauda si nu e deloc usor. Dar! Incetati cu atitudinea gen “nu exista nu pot, ci nu vreau” atunci cand cineva spune ca nu-si permite sa aiba grija de un caine sau de o pisica. Nu cunoasteti situatia persoanei respective – e posibil sa fie doar o persoana foarte comoda, dar o priveste personal si nu aveti dreptul sa o judecati si sa ii reprosati ca nu vrea sa ia caini sau pisici in grija – poate ajuta oferind bani sau produse necesare, iar daca n-o face nu-i bai.

Cand cineva va spune ca nu-i permite timpul sa ingrijeasca pisici sau caini nu-i trantiti texte ca si voi aveti munca si copii si alte alea (poate unii au multe in plus). Unii locuiesc la bloc si ar trebui sa plimbe cainele de cel putin doua ori pe zi, iar in restul timpului – intre 10 si 14 ore (calculand si timpul dus-intors si alte treburi) - cainele ar sta singur, poate ca ar latra deranjand vecini, poate ca si-ar face nevoile prin casa si multe altele. Cand omu’ vine de la munca frânt numai energie sa curete nu mai are, apoi sa scoata cainele si multe altele. Poate ar avea probleme cu vecinii, si numai de şicane si reclamatii nu i-ar mai arde… Plus ca s-ar putea sa fie o persoana care are in grija mai multe animale, doar ca nu o spune pentru a nu parea ca nu se descurca sau, doar, nu vrea sa se laude cu ce face si cat face, de una singura sau in colaborare cu prietenii apropiati…
Incetati a fi sarcastici cu cei care nu vor sa ingrijeasca animale intr-o garsoniera la bloc sau pur si simplu nu vor sa isi asume o astfel de responsabilitate!

Pentru cei care nu iubesc cainii

Sunteti multi si sunteti vocali – sa nu zic ca unii sunteti isterici, altii sadici, altii rai, altii invidiosi, altii plictisiti, altii fricosi, altii nefericiti s.a.m.d. Sariti cu gura la noi de cate ori ne vedeti ca vrem sa facem ceva sa le fie bine si cainilor. Strigati la noi ca nu vreti caini fara stapan pe strazi, dar nu faceti nimic sa presati autoritatile sa ii adune si sa nu-i elibereze din adapost decat, eventual, dupa ce i-au sterilizat – sa nu se mai inmulteasca. Umbla vorba prin targuri ca unii aduna animalele si dupa ce le tin in adapost catva timp – si isi incaseaza banii – le elibereaza in alte localitati, unde sunt stransi din nou. Daca nu vreti caini fara stapan pe strazi ar trebui sa va deranjati si voi – noi suntem putini, nu putem face faţă – si sa observati daca dispar niste caini si apar altii, sau apar in alta parte, sa cereti ca adaposturile sa fie decente – cei care au adaposturi macar sa justifice banii pe care ii primesc de la stat dar nu facandu-si salarii astronomice si daca mai ramane ceva sa cheltuiasca pentru caini.

13 mar. 2015

E greu să ai un câine in România

In România, daca ai un caine sau o pisica sau doar hranesti animalele fara stapan care iti ies in cale esti ori baba nebuna sau bosorog fara ocupatie, sau esti o cretina care mai bine ar face copii decat sa plimbe caini, ba esti un imputit – 'ca numai imputit poti fi daca ai un caine in casa si asa mai departe.

Cetatenii români stau foarte rău la capitolul educatie – dar si la capitolul bun simţ. Nu au cultura protejarii mediului, a animalelor, implicit, dar multi se aud vorbind despre dragostea pentru natura si alte texte care dau bine pentru un anumit auditoriu dar cand trebuie sa dovedeasca prin fapte nu stiu cum se face ca au reactii exact contrare.

7 mar. 2015

Dragoste si teama de pisici

Oamenii care iubesc pisicile se numesc ailurophili (ailurofili, felinofili, gatofili). Cuvantul provine din grescul aílouros, care inseamna pisica, plus philos, care inseamna dragoste.

Unii au dus dragostea pentru pisici (ca si pentru caini, de altfel) la un nivel ridicol, daca nu absurd, angajand psihologi pentru pisici, imbracandu-le, coafandu-le, vopsindu-le si multe altele, tratandu-le ca si cum ar fi oameni. Despre acestia nu stiu daca sa afirm ca ei chiar iubesc pisicile sau se iubesc foarte mult pe ei.
Un adevarat iubitor de pisici are grija sa le ofere ceea ce le este necesar pentru a se dezvolta armonios intr-un mediu cat mai propice, tratandu-le ca pe ceea ce sunt: animale cu personalitate puternica, dar animale, si nu le chinuie cu tot felul de bazaconii.

6 mar. 2015

Insula Pisicilor

Insula Aoshima, prefectura Ehime, in sudul Japoniei a devenit una dintre cele mai populare destinatii pentru cei care iubesc pisicile dar si pentru curiosi. Intr-o plimbare de 30 de minute, cu feribotul, de pe coasta, turistii sunt intampinati la sosire de o armata de pisici salbaticite, curioase. Insula nu e un paradis turistic pentru ca nu exista restaurante, pensiuni, magazine si nici macar chioscuri de unde poti cumpara o gustare dar iubitorii de pisici nu protesteaza – ei vin sa vada pisicile, sa le fotografieze, sa le filmeze.

Autor: Thomas Peter / REUTERS 
In anul 1945 insula era locuita de 900 de persoane. In timpul celui de-al doilea razboi mondial multi localnici s-au refugiat pe continent si in anul 1960 mai erau doar 655 de persoane si multe cladiri parasite. Pentru ca nu erau locuri de munca migratia a continuat. In anul 1976 a fost inchisa si singura scoala de pe insula. Pe la inceputul anilor 2000 a inceput sa se mareasca populatia de pisici si sa scada populatia umana, ajungand la 50 de persoane. Azi mai sunt pe insula 15 persoane, cu varste cuprinse intre 50 si 80 de ani: patru pescari si unsprezece pensionari si peste 100 de pisici.
Singura activitate intensa de pe insula sunt feriboturile care transporta turistii spre si dinspre locul cunoascut azi ca Insula Pisicilor.