14 mar. 2015

Pentru cei care iubesc cainii

Nu sunteti multi si faceti ce puteti pentru a ajuta si cainii fara stapan. E un lucru de lauda si nu e deloc usor. Dar! Incetati cu atitudinea gen “nu exista nu pot, ci nu vreau” atunci cand cineva spune ca nu-si permite sa aiba grija de un caine sau de o pisica. Nu cunoasteti situatia persoanei respective – e posibil sa fie doar o persoana foarte comoda, dar o priveste personal si nu aveti dreptul sa o judecati si sa ii reprosati ca nu vrea sa ia caini sau pisici in grija – poate ajuta oferind bani sau produse necesare, iar daca n-o face nu-i bai.

Cand cineva va spune ca nu-i permite timpul sa ingrijeasca pisici sau caini nu-i trantiti texte ca si voi aveti munca si copii si alte alea (poate unii au multe in plus). Unii locuiesc la bloc si ar trebui sa plimbe cainele de cel putin doua ori pe zi, iar in restul timpului – intre 10 si 14 ore (calculand si timpul dus-intors si alte treburi) - cainele ar sta singur, poate ca ar latra deranjand vecini, poate ca si-ar face nevoile prin casa si multe altele. Cand omu’ vine de la munca frânt numai energie sa curete nu mai are, apoi sa scoata cainele si multe altele. Poate ar avea probleme cu vecinii, si numai de şicane si reclamatii nu i-ar mai arde… Plus ca s-ar putea sa fie o persoana care are in grija mai multe animale, doar ca nu o spune pentru a nu parea ca nu se descurca sau, doar, nu vrea sa se laude cu ce face si cat face, de una singura sau in colaborare cu prietenii apropiati…
Incetati a fi sarcastici cu cei care nu vor sa ingrijeasca animale intr-o garsoniera la bloc sau pur si simplu nu vor sa isi asume o astfel de responsabilitate!

Daca vine un copil in familie sau daca nu-l mai puteti ţine din cine stie ce motive (care pot interveni oricand) nu abandonati cainele in strada! Cautati un om bun pentru el, unul care sa nu-l abandoneze cum faceti voi, uneori dupa multi ani in care l-ati rasfatat. Sau, macar, duceti-l la un adapost – chiar daca nu va avea o viata buna macar nu va suferi de foame, sete si frig in aceeasi masura ca pe strazi.
Pisicile se adapteaza pe strada mai repede decat o fac cainii care au fost crescuti in casa.

Cand cineva, in cartier, va spune sa faceti curat dupa ce hraniti cainii sau pisicile nu va enervati! Nici n-ar trebui sa vi se spuna sa pastrati curatenia. Faptul ca hraniti niste fiinte neajutorate nu va da dreptul sa lasati mizerie in jur – curatati resturile care raman, adunati hartiile pe care lasati mancarea, daca nu o asezati direct pe jos, in cutii sau caserole. Incercati sa hraniti cainii si pisicile mai departe de intrarea in bloc: si cainii si pisicile se obisnuiesc sa astepte mancarea in acel loc si astfel vor fi linistiti si oamenii carora le e frica de caini. Ganditi-va si la oamenii din jurul vostru, nu doar la animalute – in acest fel le faceti un bine si animalelor, pentru ca e mai mic riscul de a fi lovite de cei excesiv de frustrati.
Nu aruncati oase si lături de la fereastra in speranta ca le va gasi vreun caine sau vreo pisica – reusiti doar sa faceti mizerie pentru ca nu toti cainii vor roade oasele pe care nu e nici un firicel de carne si pana da vreun caine de ceea ce ati aruncat ar putea fi alterate si animalul nu se va atinge de ele si nu pentru ca nu e flamand, ci pentru ca simte ca nu e hrana acea stricaciune.
Adunati rahatul de caine macar atunci cand e facut pe asfalt. Nu e vina cainelui ca o face si nu trebuie sa va fie scarba sa adunati, doar ca, de regula, in apropiere nu e niciun cos de gunoi…
Din loc in loc plasati vase cu apa - multi se gandesc sa hraneasca animalele de pe strazi dar putini se gandesc ca le trebuie si apa.

Plimbati-va cainele tinandu-l in lesa, mai ales in zonele aglomerate – si nu lasati lesa lunga cand sunteti in astfel de locuri pentru ca nimeni nu e obligat sa sara peste firul lung al lesei sau sa se fereasca de un caine; chiar daca e un caine bland unii se sperie – luati prin surprindere ar putea face gesturi bruste chiar si cei care nu se tem de caini, altii ar putea striga si sperie cainele, despre care nu poti fi sigur ce reactie are si te mai alegi si cu vreun necaz.
Lasati cainele acasa cand mergeti la cumparaturi pentru a nu-l lasa singur in faţa magazinului nici chiar legat – exista riscul (mare!) sa fie furat sau lovit; si nici nu-l târâţi dupa voi in piata aglomerata, sa fie lovit animalutul, din greseala ori din “greseala”, sau sa va injure toti cei care-s preocupati de pretul verzei.

Cei care-si plimba cainele in lesa ar putea sa fie si ei nemultumiti ca un caine liber ar sari la al lui, care-i imobilizat in lesa. Exemplu: un Bulgog francez (caine de talie mica) lasat liber a sarit la gatul unui Boxer aflat in lesa – daca stapanul Boxerului nu ar fi avut prezenta de spirit sa pareze saltul cu piciorul Buldogul si-ar fi infipt coltii in beregata acestuia pentru ca lesa il impiedica sa se apere singur. Un caine Rottweiler, in parc, lasat liber, a ucis un catel Caniche tinut in lesa. Buldogul francez avea amintirea unui caine mare care l-a ranit candva si sarea la beregata oricarui caine mare pe care il intalnea (si stiind asta stapanul il lasa, totusi, liber), dar Rottweilerul fusese violent pentru prima data. Cainii sunt imprevizibili, oricat de mult credem noi ca ii cunoastem. Un miros, un gest ii pot face s-o ia razna, mai ales pe cei care nu sunt foarte bine educati sau dresati sa asculte instant comanda stapanului. Iar cand sunt femelele in calduri chiar si cei dresati o cam iau pe aratura.
In plus, plimbandu-l in lesa nici nu il pierdeti si e mai usor sa observati daca inhata ceva de pe jos – cainii care au stapan mananca si ei de pe jos si n-o fac pentru ca nu-s hraniti, ci pentru ca e in firea lor. Pentru a nu manca de pe jos trebuie dresati – si nu e usor un astfel de dresaj.

Nu loviti cainii fara stapan care se apropie de al vostru – daca aveti un caine vaccinat la zi nu exista riscul sa ia cine stie ce boala, si nu va lasati animalul liber pentru a se imperechea la intamplare – atunci ar putea contracta o boala ;) – pentru ca – nu-i asa?! – ne straduim sa micsoram numarul cainilor fara stapan.

Respectati-va vecinii pe care-i intalniti cand iesiti cu cainele. Nu lasati cainele liber, sa nu ii speriati pe cei care nu se asteapta sa-l vada; iesiti din lift intai voi, pentru ca cel care e, eventual, in faţa usii sa nu se sperie, luat pe neasteptate de aparitia cainelui – si nici cainele sa nu se sperie si sa inceapa sa latre cand ii apare cineva brusc in faţă. Educati cainele sa nu latre tot timpul cat e singur. Poate ca nu stiti ca latra in absenta voastra asa ca intrebati vecinii din imediata apropiere daca o face, si cereti-va scuze daca latra cainele cand e singur, si remediati problema.
Un singur om care are caine daca e nesimtit ii face pe oameni sa-i bage in aceeasi oala pe toti ceilalti care au caini sau ii hranesc pe cei fara stapan.

Nu raspundeti cu acelasi ton celor care nu au loc de voi. Ganditi-va ca acei oameni pot fi fricosi, invidiosi, depresivi sau doar frustrati sau pot fi chiar dusi cu pluta si sa sara la voi cu vreun cutit. Fiti intelegatori cu ei, chiar daca ei sunt nesimtiti. Se zice ca de zambesti mereu unui om incruntat pana la urma va incepe si acela sa-ti zambeasca.
Oferiti-le  nefericitilor o vorba buna, chiar daca ei va arunca vorbe de ocara.


Pentru cei care nu iubesc cainii

Sunteti multi si sunteti vocali – sa nu zic ca unii sunteti isterici, altii sadici, altii rai, altii invidiosi, altii plictisiti, altii fricosi, altii nefericiti s.a.m.d. Sariti cu gura la noi de cate ori ne vedeti ca vrem sa facem ceva sa le fie bine si cainilor. Strigati la noi ca nu vreti caini fara stapan pe strazi, dar nu faceti nimic sa presati autoritatile sa ii adune si sa nu-i elibereze din adapost decat, eventual, dupa ce i-au sterilizat – sa nu se mai inmulteasca. Umbla vorba prin targuri ca unii aduna animalele si dupa ce le tin in adapost catva timp – si isi incaseaza banii – le elibereaza in alte localitati, unde sunt stransi din nou. Daca nu vreti caini fara stapan pe strazi ar trebui sa va deranjati si voi – noi suntem putini, nu putem face faţă – si sa observati daca dispar niste caini si apar altii, sau apar in alta parte, sa cereti ca adaposturile sa fie decente – cei care au adaposturi macar sa justifice banii pe care ii primesc de la stat dar nu facandu-si salarii astronomice si daca mai ramane ceva sa cheltuiasca pentru caini.

Daca nu-i vreti pe strazi puteti dona si voi bani, sa fiti siguri ca se va rezolva problema – dar sa urmariti ce se va face cu banii pe care ii donati….
Sunteti revoltati ca se dau mai multi bani pentru caini decat se dau pentru copii. Pentru caini probabil ca ar ajunge banii obtinuti de stat prin impozitarea profiturilor pe care le obtin producatorii si vanzatorii de produse pentru animale, produse care nu sunt tocmai ieftine si pe care le cumparam noi, sa ingrijim  necuvantatoarele: mancare, medicamente, vitamine, vase, jucarii, lese, zgarda etc. si multe altele, bani la care se adauga si banii obtinuti de adaposturi din donatii, dar ar trebui ca cei care detin aceste adaposturi sa faca dovada ca sunt de buna credinta – dar n-o fac, dovada fiind unele adaposturi jalnice si in care nici nu avem voie sa intram, uneori. Un cont separat pentru banii obtinuti de stat prin impozitarea acestor venituri ar dovedi-o.
Ignorati faptul ca si datorita noua, celor care iubim si necuvantatoarele, sunt mii de locuri de munca: in fabricile producatoare, in magazinele de profil, in cabinetele veterinare, in adaposturile pentru animale.

Va plangeti ca sunt rahati de caine pe trotuare. Cei mai multi rahati apar in primavara, cand se topeste zapada. Trotuarele nefiind curatate nu toti cainii pot trece prin zapada foarte mare si isi fac nevoile mai la margine. Cand zapada se topeste apar si urmele. Cel mai adesea suntem primii care deschidem poteca prin zapada asternuta peste noapte, pentru ca iesim, inainte de a pleca la munca, sa plimbam cainii – va batatorim drumul, altfel spus. Daca nu vreti rahati de caine pe trotuar, in primavara, puteti trage de urechi primarul, sa trimita pe cineva sa curete de zapada si trotuarele – noi nu avem spor sa facem si asta pentru ca nu suntem asa multi cum va imaginati voi.
Rahati de caine sunt si de la cei fara stapan (si n-au nicio vina) – sunt nascuti prin vreun colt de drum pietruit si se obisnuiesc mai apoi sa faca numai pe asfalt (cainii isi au “locurile lor” pentru a-si face nevoile; unii maidanezi, cautand hrana in tot orasul, isi mai fac nevoile si pe asfalt, cum s-au obsinuit de mici) – dar sunt putine cazurile. Tot pe asflat ajung sa faca si acei caini care au fost crescuti, de mici, in locuri cimentate (prea multe adaposturi sunt astfel). Mai sunt si pisici – rar – care-si fac nevoile pe asfalt. Dar voi ne acuzati pe noi, cei care avem cainii in lesa (sau nu). Nu vedeti care caine face, dar nici nu va pasa, cat timp va puteti elibera de frustrari. Stiti, cred, ca asa va vedem uneori: frustrati din cine stie ce motive (poate nu aveti armonie in familie, poate nu va place locul de munca, poate aveti salariul prea mic, poate va doare o masea, poate…, poate… - dar toate acelea nu-s din vina celor care plimbam caini, doar ca noi va suntem mai la indemana).
Puteti pune si voi presiune pe autoritati sa amenajeze parcuri decente in care sa fie plimbati cainii – nu ce au facut ei in unele localitati (mai mult pentru a justifica cheltuirea unor bani), la kilometri buni de zonele unde sunt oameni care au caini, sau pe langa parcurile amenajate pentru copii, cu suprafete mici, garduri minuscule si gaurite, unde nu-s in siguranta nici cainii si nici copiii. Dovediti ca chiar va pasa sa aveti oras curat - si pentru asta nu trebuie sa otraviti animalele sau sa cereti uciderea lor.

Suntem si un fel de paznici pentru intarziati, pentru cei care vin de la schimbul doi, sau pleaca. Pe o strada unde exista macar un om cu un caine un borfas se gandeste de doua ori daca s-o comita sau ba… Un om cu un caine are mai mult curaj sa intervina in caz ca altul e in pericol, decat are curaj unul fara caine langa el.
Cainii maidanezi de pe langa blocuri sunt si ei ca paznicii: latra persoanele necunoscute, in general, dar ii si ajuta pe cei care-i hranesc, in caz de pericol (nu toti, dar sunt cazuri). Un caine care-si are adapostul pe langa un bloc e si un paznic pentru pisici: cainii care vin (noaptea, in special) in cartier simt mirosul celui care-si are teritoriul in zona si, de regula, nu se opresc sa vaneze pisici si nici sa-si faca acolo culcus – cainii sunt animale teritoriale si isi respecta unii altora teritoriul (unele probleme ar putea aparea cand femelele sunt in calduri, dar si atunci, ceilalti se dau dusi cand femela si-a aratat preferinta pentru unul)

Adesea ma gandesc ca, de fapt, voi nu urati, neaparat, animalele (caini si pisici, in special), ci doar va place sa faceti rau semenilor care hranesc aceste animale si cheltuiesc bani ca sa le ajute. Poate ati vrea sa va fie dati voua banii pe care ii cheltuim pentru necuvantatorele noastre?! Altfel nu inteleg de ce aruncati mancare otravita la animale, de ce le loviti cu piciorul, cu bâte, cu toporul, uneori. Sunteti sadici si nu va puteti manifesta altfel? Multi ucigasi de marca au inceput prin a chinui animale si a le ucide, pana sa ajunga la a tortura si ucide oameni. Unii sunt ucigasi latenti, altfel spus, sunt rai prin definitie, depresivi aflati la limita – pentru ca nu-mi pot imagina ca un om care loveste un animal nu loveste si un om (poate sotia, poate copilul, poate un coleg mai slab) si nu-mi imaginez ca cei care se isterizeaza la cei care plimba caini nu o fac si cu cei din anturajul lor (rude, vecini, colegi).

Poate ar fi bine sa va revizuiti atitudinea… Nu va rog sa o faceti, doar va spun ca ati putea s-o faceti.

Citeste siPentru cei care iubesc cainii

13 mar. 2015

E greu să ai un câine in România

In România, daca ai un caine sau o pisica sau doar hranesti animalele fara stapan care iti ies in cale esti ori baba nebuna sau bosorog fara ocupatie, sau esti o cretina care mai bine ar face copii decat sa plimbe caini, ba esti un imputit – 'ca numai imputit poti fi daca ai un caine in casa si asa mai departe.

Cetatenii români stau foarte rău la capitolul educatie – dar si la capitolul bun simţ. Nu au cultura protejarii mediului, a animalelor, implicit, dar multi se aud vorbind despre dragostea pentru natura si alte texte care dau bine pentru un anumit auditoriu dar cand trebuie sa dovedeasca prin fapte nu stiu cum se face ca au reactii exact contrare.

Ceea ce nu stiu multi, sau nu isi imagineaza, este ca cei care au animale contribuie din plin la economia nationala (indirect). Ei isi vaccineaza cainii si vaccinurile nu-s tocmai ieftine – din profitul facut de cei care vand/administreaza vaccinuri si alte produse medicale de uz veterinar se plateste impozitul de 16 % catre bugetul statului (beneficiind astfel si toti ceilalti). Cei care au caini cumpara mancare pentru animalele lor si pentru animalele fara stapan – profitul celor care vand e impozitat, de asemenea. Cumpara alte produse pentru caini (si alte necuvantatoare) si iar se calculeaza un procent din profituri, procent care ajunge tot la bugetul comun (local sau nu).
Mai sunt o multime de alte cheltuieli pe care le au cei care-si permit sa creasca un caine, dar despre asta nu vorbeste nimeni. Pe scurt: cainii sunt producatori de venituri la bugetul de stat. Chiar daca veti sari ca muscati de sarpe tot scriu: copiii nu-s, nici somerii, nici batranii cu pensii mai mici de 1000 de lei, nici asistatii social s.a.m.d. Da, da, si unii si altii au platit candva, platesc pentru ei parintii… Adunand sumele “cotizate” in 40 de ani de munca nu se aduna decat pentru doua-trei pensii, restul se ia de la buget, din ceea ce muncesc altii. Cainii din adaposturi pot fi intretinuti din banii care se aduna din veniturile obtinute de stat din banii pe care acesti iubitori de caini si alte vietati ii cheltuiesc ingrijindu-si prietenii necuvantatori – asa ca nu de la cei care n-au caini ajung la adaposturi bani (sau doar in procent foarte mic). Produsele pentru animale sunt destul de scumpe, deci producatorii si vanzatorii au profituri mari si sunt impozitati si producatorii si vanzatorii. Asa ca, incetati sa ziceti ca din banii vostri, ai celor care dispretuiti cainii, sunt intretinuti cei din adaposturi. Bugetul e la gramada, dar daca ar fi separati de gramada banii obtinuti din impozitarea profiturilor producatorilor/vanzatorilor de produse pentru animale ati fi surprinsi de suma foarte mare care ar rezulta.
Mai amintesc ca datorita necuvantatoarelor pe care le iubim sunt si locuri de munca: personalul din fabricile unde sunt produse cele necesare necuvantatoarelor (secretare, contabili, muncitori, ingineri, chimisti, electricieni etc.), vanzatorii din magazinele de profil, medici veterinari, asistenti, ingrijitorii din adaposturi etc.

Bigotii, in special, jignesc pe cei care plimba caini, imaginandu-si ca mai corect e sa cresti copii. Bigotii si nefericitii (poate sunt sinonime in anumite cazuri) n-au idee daca ai sau ba copii (multi dintre cei care plimba caini au si nepoti, ei plimband cainele copilului sau al nepotului), ci iti arunca in faţă sa faci copii. Ei isi imagineaza ca poti infia, daca nu poti face, sau poti suporta tratamente excesiv de scumpe, care nu-s pentru toate buzunarele, isi imagineaza ca poti fi tratata si parca te obliga sa suporti o sarcina care ti-ar pune viata in pericol. 

Esti un imputit daca ai un caine in casa mai zic unii (sau aceiasi), pentru ca e plin de par in casa ta. Si daca ii intrebi cand au intrat ei ultima data in casa unuia care are caine iti vor spune ca n-au intrat niciodata pentru ca… nu le plac cainii. Cei care au animale in casa pastreaza curatenia si chiar numai pentru a-si proteja prietenii necuvantatori. Parul pe care il lasa animalele poate fi inspirat chiar de acestea, ceea ce le-ar pune viata in pericol. Cei care au animale au casele curate si pentru ca nu vor ca prietenii lor cuvantatori sa se umple de par cand sunt in vizita sau sa le fie scarba de a manca la ei pentru ca pisica umbla libera prin bucatarie. Si cainii si pisicile pot suferi de diverse alergii – inclusiv la praf. Cei care au un caine in casa (sau au o pisica) spala des prin casa si spala asternutul cainelul pentru ca un eventual miros neplacut sa nu-i deranjeze nici pe ei nici pe cei care trec pe acolo.

Vor unii sa nu hranim animalele fara stapan pentru ca se aduna prea multe si lor le e frica de caini, in special, si de purici, in general. Daca se aduna prea multi caini undeva se poate depasi starea de frica si se pot domoli cainii care par mai agresivi oferindu-le, din cand in cand, macar resturile de mancare pe care oricum le arunca cei mai multi. Cainele il tine minte pe cel care-l hraneste si nu-l va latra cand il vede (poate doar de bucurie).

Nu ne nastem cu frica, ci invatam frica. Copiii nu se nasc cu teama de caini, ci sunt educati sa le fie teama de caini, pentru ca insotitorii lor adulti urla cand vad un caine, striga la micuti sa nu se apropie, cainii se sperie de isteria zgomotoasa si latra, si e firesc sa se sperie copilul. Copiii ii vad pe adultii lor lovind sau alungand animale si vor face acelasi lucru; unii adulti isi invata copiii ca e boala curata sa mangai un animal si mult altele.

Cred ca multi dintre cei care au ceva impotriva cainilor (in special) nu au ceva atat impotriva cainilor cat impotriva persoanelor care au caini sau au grija de caini (si alte animale), ca si cum i-ar invidia pe cei care n-au alta treaba decat sa ingrijeasca animale si sa lupte pentru a li se acorda protectie.

Bineinteles ca exista exceptii – intotdeauna exista exceptii - dar acestea nu fac decat sa confirme regulile si, de regula, cei care plimba caini si nu au copii au motivele lor; cei care au animale in casa pastreaza o buna curatenie si asa mai departe.

Unii ma intreaba: de ce caini si nu copii sau batrani sau altii? Si aceia, dar aici este vorba despre caini. Cand e vorba despre oameni altele sunt conditiile deoarece in cazul oamenilor trebuie sa avem acordul lor, in primul rand – nu ne permite legea sa-i luam (pur si simplu) si sa-i ducem intr-un adapost pe cei de care nu are nimeni grija. Cu oamenii e mult mai complicat si legislatia nu ingreuneaza degeaba ajutorul pe care putem sa-l oferim anumitor categorii – trebuie asigurata o protectie pentru aceste persoane. Un caine nu-l poti trimite la cersit asa cum poti exploata un om in acest sens (dar exista adevarate retele care fura caini si apoi ii… vand, ori proprietarului, spunand ca l-au gasit, ori celor care vor un caine). Desi pare ca nu prea multi se lupta pentru o viata mai buna a oamenilor nu e asa, doar ca un om nu ai unde sa-l angajezi nici intr-un an (pentru ca nu are studii, in principal) sau… nu vrea sa mearga sa munceasca, din cine stie ce considerente (unele reale, cele mai multe doar motive). Orice viata e importanta dar viata oamenilor este mai importanta, cred. Cu oamenii nu-ti poti permite orice risc. In plus, in cazul cainilor (si altor animale) exista o multime de medici veterinari care se ofera sa efectueze gratuit anumite operatii, care suporta ei anumite cheltuieli cu ingrijirea animalelor ranite si ale nimanui, sau care apartin persoanelor care nu-si pot permite un tratament scump, dar necesar, pentru animalul sau. Deci, cand vor exista si mai multi medici pentru oameni care sa faca asta va fi, poate, mai usor si cu tratarea oamenilor fara ajutor si saraci.
Nu putem publica fotografiilor celor care au nevoie de ajutor - si nici alte date personale - si nu doar pentru ca suntem obligati prin lege sa le respectam intimitatea, ci si pentru ca si acei oameni au demnitate si nu vor sa stie toata lumea cine sunt si in ce situatie sunt.

In multe cazuri, in situatii de vitregii ale naturii, asociatiile de protectie a animalelor – cu zeci de voluntari – au fost intre primii care au ajuns in locurile lovite de natura si le-au dus oamenilor din zona nu doar mancare pentru animalele lor, ci si alimente, paturi, apa, medicamente pentru ei.

Pentru oameni exista mult mai multe asociatii – guvernamentale sau nu – multe servicii de stat sau private decat exista pentru animale, iar toti cei care plang ca de ce nu se ocupa unii de oameni, ci se ocupa de animale, ar putea sa se ocupe ei de oameni, sa se inscrie voluntari in asociatiile care ajuta oameni. Oare cei care striga sa nu mai avem grija de caini, ci de oameni, cand au fost ultima data intr-un orfelinat, intr-un camin pentru batrani, cand au dus o oala cu ciorba unor oameni care nu au dupa ce bea apa?

Lupul moralist ar trebui sa se uite in oglinda inainte de a arata spre cei care fac ceva pentru fiintele din lumea in care traiesc. Iei cainii de pe strada, ii hranesti, le faci un bine si celor care urasc cainii: nu-i mai vad pe strazi, nu sunt flamanzi si, deci, mai putin violenti… De ce sunt, totusi, asa multi caini pe strazile unor orase? Aici e alta poveste… dar toti cei care dispretuiesc cainii ar putea avea atitudine si ar putea sa se implice pentru a fi adunati de pe strazi si pastrati in adaposturi. Daca mi-e teama pentru sanatatea mea ma implic si fac in asa fel incat cainii sa fie dusi in adapost, nu stau si scriu pe retelele de socializare ca “e un caine aici care ma latra si n-am curaj sa-mi las copilul afara” – pui mana pe telefon si suni unde trebuie sau te imprietenesti cu patrupedul, hranindu-l.

Mai e mult până departe…

7 mar. 2015

Dragoste si teama de pisici

Oamenii care iubesc pisicile se numesc ailurophili (ailurofili, felinofili, gatofili). Cuvantul provine din grescul aílouros, care inseamna pisica, plus philos, care inseamna dragoste.

Unii au dus dragostea pentru pisici (ca si pentru caini, de altfel) la un nivel ridicol, daca nu absurd, angajand psihologi pentru pisici, imbracandu-le, coafandu-le, vopsindu-le si multe altele, tratandu-le ca si cum ar fi oameni. Despre acestia nu stiu daca sa afirm ca ei chiar iubesc pisicile sau se iubesc foarte mult pe ei.
Un adevarat iubitor de pisici are grija sa le ofere ceea ce le este necesar pentru a se dezvolta armonios intr-un mediu cat mai propice, tratandu-le ca pe ceea ce sunt: animale cu personalitate puternica, dar animale, si nu le chinuie cu tot felul de bazaconii.

Despre cei care prefera pisicile cainilor un studiu – cunoscut ca Proiectul Online de Personalitate Gosling (realizat in anul 2010 cu un numar de 4565 de persoane) - a aratat ca acestia au mai puternic dezvoltat factorul nevrotismului (instabilitate emotionala), fiind inclinati spre instabilitate si vulnerabilitate emotionala; sunt emotionali, impulsivi, iritabili, avand tendinta spre depresie si vulnerabilitate emotionala (pisicile le sunt de ajutor in a depasi momentele de depresie).
Acelasi studiu a condus la concluzia ca oamenii care iubesc mai mult cainii sunt mai sociabili si mai prietenosi.
Pe scurt, studiul a indicat ca iubitorii de caini au tendinta de a fi mai extrovertiti si mai constiinciosi decat iubitorii de pisici.

Un alt studiu, din anul 2014, realizat cu un numar de 600 de studenti, a indicat faptul ca iubitorii de pisici tind sa fie mai introvertiti, mai deschisi la nou, mai sensibili decat cei care iubesc cainii, mai nonconformisti, preferand sa fie mai practici decat sa respecte regulile si s-au descurcat mai bine la testele de inteligenta decat cei care iubesc cainii. Cei care iubesc cainii, conform acestui studiu, tind sa fie mai plini de viata, mai energici, mai amatoari de activitati in aer liber dar si mai inclinati sa respecte indeaproape regulile. Dintre cei intervievati cei mai multi au declarat ca prefera cainii. Totusi, realizatorii studiului recunosc ca nu pot spune daca rezultatele se aplica si altor grupe de varsta pentru ca aici au fost implicati numai studenti.
 ***
Fobia poate fi definita ca fiind o teama irationala, foarte persistenta,  dusa uneori la extreme si totusi inofensiva. Aceasta teama poate fi starnita atat de o anumita situatie cat si de anticiparea ei. De exemplu, un om care se teme de pisici se poate panica numai la gandul ca poate intalni o pisica.

Oamenii care se tem de pisici se numesc ailurophobi. Cuvantul provine din grescul aílouros, care inseamna pisica, plus phobos, care inseamna teama.
Ailurophobia (ailurofobia, felinofobia, elurofobia, gatofobia) este o forma de fobie manifestata prin teama irationala de pisici. Aceasta fobie se manifesta sub mai multe forme; unele persoane sufera de aceasta experienta aproape tot timpul, altele doar ca raspuns la stimuli directi. Situatii posibile care pot declansa teama de pisici: ascultarea torsului, vederea unei pisici in realitate dar si la TV sau in alte imagini si chiar prezenta unei pisici de jucarie; isi imagineaza posibilitatea de a fi atacati de o pisica, de a intalni o pisica in intuneric etc.
In unele cazuri fobia se limiteaza la pisicile negre. In evul mediu pisicile erau asociate cu supranaturalul, vrajitoria si diavolul si unii credeau despre ele ca sunt vrajitoare transformate; azi inca mai sunt oameni care cred ca vederea unei pisici negre le aduce ghinion.

Simptomele fobiilor sunt cam aceleasi in toate cazurile: ameteala, pierderea echilibrului, transpiratii, greata, tensiune musculara, palpitatii si cresterea ritmului cardiac s.a.

Despre aceia care chinuie sau otravesc pisicile – sau le ucid in alt mod – nu trebuie sa credem ca sufera de ailurofobie pentru ca ei nu sunt decat niste oameni nefericiti care se simt bine pentru scurt timp daca stiu ca-si fac sa sufere semenii care, chiar daca nu iubesc pisicile in mod deosebit, simt durere in suflet pentru acele vietati chinuite sau ucise.

6 mar. 2015

Insula Pisicilor

Insula Aoshima, prefectura Ehime, in sudul Japoniei a devenit una dintre cele mai populare destinatii pentru cei care iubesc pisicile dar si pentru curiosi. Intr-o plimbare de 30 de minute, cu feribotul, de pe coasta, turistii sunt intampinati la sosire de o armata de pisici salbaticite, curioase. Insula nu e un paradis turistic pentru ca nu exista restaurante, pensiuni, magazine si nici macar chioscuri de unde poti cumpara o gustare dar iubitorii de pisici nu protesteaza – ei vin sa vada pisicile, sa le fotografieze, sa le filmeze.
Autor: Thomas Peter / REUTERS 
In anul 1945 insula era locuita de 900 de persoane. In timpul celui de-al doilea razboi mondial multi localnici s-au refugiat pe continent si in anul 1960 mai erau doar 655 de persoane si multe cladiri parasite. Pentru ca nu erau locuri de munca migratia a continuat. In anul 1976 a fost inchisa si singura scoala de pe insula. Pe la inceputul anilor 2000 a inceput sa se mareasca populatia de pisici si sa scada populatia umana, ajungand la 50 de persoane. Azi mai sunt pe insula 15 persoane, cu varste cuprinse intre 50 si 80 de ani: patru pescari si unsprezece pensionari si peste 100 de pisici.
Singura activitate intensa de pe insula sunt feriboturile care transporta turistii spre si dinspre locul cunoascut azi ca Insula Pisicilor.

Initial, pisicile au fost aduse pe insula pentru a starpi rozatoarele care daunau in special barcilor de pescuit iar azi armata de pisici face regulile in insula aproape abandonata. Soarecii au fost distrusi, oamenii au plecat, pisicile au ramas si s-au inmultit. Localnicii nu sunt deranjati in mod special de pisici si nici de turisti, dar prefera ca turistii sa le respecte intimitatea si sa nu-i deranjeze. S-au luat si unele masuri impotriva inmultirii pisicilor, zece dintre femele fiind sterilizate.

Pisicile din Aoshima nu sunt pretentioase cand vine vorba de mancare, multumindu-se cu ce le ofera turistii: orez, batoane energizante, cartofi etc. In lipsa unor pradatori naturali pisicile traiesc aici fara teama.

O alta insula a pisicilor este Tashirojima, in Ishinomaki, Miyagi, unde traiesc 86 de oameni si mai mult de 100 de pisici. Pe aceasta insula, insa, pisica este venerata, existand un altar si un concurs de fotografie, dedicate pisicilor.

Un filmulet cu pisicile din Insula Aoshima este aici:
https://www.youtube.com/watch?v=rHLLDOyZepY
Mai multe fotografii aici:
http://pictures.reuters.com/Package/Id/RTR4RUJJ

Sursa info: http://widerimage.reuters.com/story/its-raining-cats?utm_source=Facebook