14 mar. 2015

Pentru cei care nu iubesc cainii

Sunteti multi si sunteti vocali – sa nu zic ca unii sunteti isterici, altii sadici, altii rai, altii invidiosi, altii plictisiti, altii fricosi, altii nefericiti s.a.m.d. Sariti cu gura la noi de cate ori ne vedeti ca vrem sa facem ceva sa le fie bine si cainilor. Strigati la noi ca nu vreti caini fara stapan pe strazi, dar nu faceti nimic sa presati autoritatile sa ii adune si sa nu-i elibereze din adapost decat, eventual, dupa ce i-au sterilizat – sa nu se mai inmulteasca. Umbla vorba prin targuri ca unii aduna animalele si dupa ce le tin in adapost catva timp – si isi incaseaza banii – le elibereaza in alte localitati, unde sunt stransi din nou. Daca nu vreti caini fara stapan pe strazi ar trebui sa va deranjati si voi – noi suntem putini, nu putem face faţă – si sa observati daca dispar niste caini si apar altii, sau apar in alta parte, sa cereti ca adaposturile sa fie decente – cei care au adaposturi macar sa justifice banii pe care ii primesc de la stat dar nu facandu-si salarii astronomice si daca mai ramane ceva sa cheltuiasca pentru caini.


Daca nu-i vreti pe strazi puteti dona si voi bani, sa fiti siguri ca se va rezolva problema – dar sa urmariti ce se va face cu banii pe care ii donati….
Sunteti revoltati ca se dau mai multi bani pentru caini decat se dau pentru copii. Pentru caini probabil ca ar ajunge banii obtinuti de stat prin impozitarea profiturilor pe care le obtin producatorii si vanzatorii de produse pentru animale, produse care nu sunt tocmai ieftine si pe care le cumparam noi, sa ingrijim  necuvantatoarele: mancare, medicamente, vitamine, vase, jucarii, lese, zgarda etc. si multe altele, bani la care se adauga si banii obtinuti de adaposturi din donatii, dar ar trebui ca cei care detin aceste adaposturi sa faca dovada ca sunt de buna credinta – dar n-o fac, dovada fiind unele adaposturi jalnice si in care nici nu avem voie sa intram, uneori. Un cont separat pentru banii obtinuti de stat prin impozitarea acestor venituri ar dovedi-o.
Ignorati faptul ca si datorita noua, celor care iubim si necuvantatoarele, sunt mii de locuri de munca: in fabricile producatoare, in magazinele de profil, in cabinetele veterinare, in adaposturile pentru animale.

Va plangeti ca sunt rahati de caine pe trotuare. Cei mai multi rahati apar in primavara, cand se topeste zapada. Trotuarele nefiind curatate nu toti cainii pot trece prin zapada foarte mare si isi fac nevoile mai la margine. Cand zapada se topeste apar si urmele. Cel mai adesea suntem primii care deschidem poteca prin zapada asternuta peste noapte, pentru ca iesim, inainte de a pleca la munca, sa plimbam cainii – va batatorim drumul, altfel spus. Daca nu vreti rahati de caine pe trotuar, in primavara, puteti trage de urechi primarul, sa trimita pe cineva sa curete de zapada si trotuarele – noi nu avem spor sa facem si asta pentru ca nu suntem asa multi cum va imaginati voi.
Rahati de caine sunt si de la cei fara stapan (si n-au nicio vina) – sunt nascuti prin vreun colt de drum pietruit si se obisnuiesc mai apoi sa faca numai pe asfalt (cainii isi au “locurile lor” pentru a-si face nevoile; unii maidanezi, cautand hrana in tot orasul, isi mai fac nevoile si pe asfalt, cum s-au obsinuit de mici) – dar sunt putine cazurile. Tot pe asflat ajung sa faca si acei caini care au fost crescuti, de mici, in locuri cimentate (prea multe adaposturi sunt astfel). Mai sunt si pisici – rar – care-si fac nevoile pe asfalt. Dar voi ne acuzati pe noi, cei care avem cainii in lesa (sau nu). Nu vedeti care caine face, dar nici nu va pasa, cat timp va puteti elibera de frustrari. Stiti, cred, ca asa va vedem uneori: frustrati din cine stie ce motive (poate nu aveti armonie in familie, poate nu va place locul de munca, poate aveti salariul prea mic, poate va doare o masea, poate…, poate… - dar toate acelea nu-s din vina celor care plimbam caini, doar ca noi va suntem mai la indemana).
Puteti pune si voi presiune pe autoritati sa amenajeze parcuri decente in care sa fie plimbati cainii – nu ce au facut ei in unele localitati (mai mult pentru a justifica cheltuirea unor bani), la kilometri buni de zonele unde sunt oameni care au caini, sau pe langa parcurile amenajate pentru copii, cu suprafete mici, garduri minuscule si gaurite, unde nu-s in siguranta nici cainii si nici copiii. Dovediti ca chiar va pasa sa aveti oras curat - si pentru asta nu trebuie sa otraviti animalele sau sa cereti uciderea lor.

Suntem si un fel de paznici pentru intarziati, pentru cei care vin de la schimbul doi, sau pleaca. Pe o strada unde exista macar un om cu un caine un borfas se gandeste de doua ori daca s-o comita sau ba… Un om cu un caine are mai mult curaj sa intervina in caz ca altul e in pericol, decat are curaj unul fara caine langa el.
Cainii maidanezi de pe langa blocuri sunt si ei ca paznicii: latra persoanele necunoscute, in general, dar ii si ajuta pe cei care-i hranesc, in caz de pericol (nu toti, dar sunt cazuri). Un caine care-si are adapostul pe langa un bloc e si un paznic pentru pisici: cainii care vin (noaptea, in special) in cartier simt mirosul celui care-si are teritoriul in zona si, de regula, nu se opresc sa vaneze pisici si nici sa-si faca acolo culcus – cainii sunt animale teritoriale si isi respecta unii altora teritoriul (unele probleme ar putea aparea cand femelele sunt in calduri, dar si atunci, ceilalti se dau dusi cand femela si-a aratat preferinta pentru unul)

Adesea ma gandesc ca, de fapt, voi nu urati, neaparat, animalele (caini si pisici, in special), ci doar va place sa faceti rau semenilor care hranesc aceste animale si cheltuiesc bani ca sa le ajute. Poate ati vrea sa va fie dati voua banii pe care ii cheltuim pentru necuvantatorele noastre?! Altfel nu inteleg de ce aruncati mancare otravita la animale, de ce le loviti cu piciorul, cu bâte, cu toporul, uneori. Sunteti sadici si nu va puteti manifesta altfel? Multi ucigasi de marca au inceput prin a chinui animale si a le ucide, pana sa ajunga la a tortura si ucide oameni. Unii sunt ucigasi latenti, altfel spus, sunt rai prin definitie, depresivi aflati la limita – pentru ca nu-mi pot imagina ca un om care loveste un animal nu loveste si un om (poate sotia, poate copilul, poate un coleg mai slab) si nu-mi imaginez ca cei care se isterizeaza la cei care plimba caini nu o fac si cu cei din anturajul lor (rude, vecini, colegi).

Poate ar fi bine sa va revizuiti atitudinea… Nu va rog sa o faceti, doar va spun ca ati putea s-o faceti.

Citeste siPentru cei care iubesc cainii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu