22 apr. 2016

Pescăruşul

Pescăruşii sunt pasari acvatice care traiesc, de regula, pe coasta marilor. Am scris „de regula” deoarece in ultimii 20 de ani sunt intalniti inclusiv in orase precum Brasov, Sibiu, Satu Mare, Tirgu Mures... care numai orase „de coasta’ nu pot fi numite.
Ca dimensiuni, sunt intre marimea unui porumbel si a unui vultur (30 – 80 cm) si fac parte din Familia Laridae care cuprinde 6 genuri cu 55 de specii.

Pescarusii obisnuiau sa locuiasca pe stanci in apropierea apelor, insa au inceput sa se obisnuiasca cu viata de la oras, mai ales pentru ca hrana este mult mai disponibila si isi fac cuiburi pe cladirile inalte, motivul principal fiind disponibilitatea hranei, de la oamenii care ii hranesc, dar si din gunoaie.

Hrana pescăruşilor este atât animala cât si vegetala, ea constand din deseuri de la navele de pescuit sau de la fabricile de conserve, din peşte, crustacee, moluste, sau alte animale marine mai mici, ca si din rozatoare. In orase se hranesc inclusiv cu resturile aruncate de oameni.
Speciile mari de pescăruşi, care au marimea unei raţe, ca de exemplu „Larus marinus”, jefuiesc cuiburile altor pasari sau chiar vaneaza pasarile adulte care sunt de obicei bolnave. Speciile mici de pescăruşi se hranesc cu insecte si viermi. Ei pot sa atinga varsta de 30 de ani.

In general pescăruşii au cuibul pe sol, dar unii cuibaresc pe stânci. Indiferent unde se afla cuibul, ei formeaza colonii. Pescarusul depune oua incepand cu luna mai, intre doua sau patru. Cuiburile sunt pazite de parintii care pot ataca inclusiv omul. Perioada de incubatie dureaza intre 3 si 6 saptamani ceea ce inseamna ca primi pui de pescarus vor fi vazuti la inceputul lunii iunie. Puii cresc foarte repede si sunt foarte activi, ei putand sa alerge si sa inoate din prima zi, insa sunt hraniti la cuib de parinti până la varsta de 3 - 9 saptamani. Daca se intorc, puii vor fi hraniti de catre parintii lor. Puii de pescarus sunt frecvent de culoare cenuşie punctaţi cu negru, devenind pasari adulte la patru ani de la eclozare.

Pescarusii sunt printre putinele pasari care isi pot misca ochii pe orbita. Pot invata, aminti si transmite comportamente. Sunt capabili sa imite caderea ploii pe pamant pentru a determina ramele sa iasa la suprafata.
Sunt pasari curioase si inteligente, demonstrand metode complexe de comunicare si o structura sociala dezvoltata. Anumite specii (de ex. Pescarusul argintiu) au manifestat un comportament asemanator pescarilor, folosind bucati de paine (ca momeala), pentru a prinde caraşi aurii. Multe specii s-au acomodat cu prezenta oamenilor. Altii se bazeaza pe cleptoparazitism, pentru a-si obtine hrana. Pescarusii au fost vazuti cum vaneaza pe balene vii, ajungand pe balena atunci cand aceasta iesea la suprafata, pentru a ciuguli bucati de carne dintre dintii acesteia.

Pescarusul cu picioare galbene (Larus michahellis) este raspandit aproape peste tot. Apare pe tarmurile unor mari, sau pe diferite insule, ca de exemplu: Marea Mediterana, Marea Adriatica, Golful Biscaya, Peninsula Iberica, Marea Egee, Creta, Cipru, Marea Marmara, Stramtoarea Dardanele, Marea Neagra. Sunt colonii care populeaza regiuni din Elvetia, Austria, Slovacia, Germania, Marea Britanie, Polonia si altele. Acesta este cel intalnit prin alte orase decat cele de pe langa mari.
Pescarusul cu picioare galbene face parte din ordinul Charadriiformes si familia Laridae.

Pe litoralul nostru trebuie sa-si imparta teritoriul cu pescarusul pontic. Cum acesta prefera sa cuibareasca pe sol, pe nisipuri, s-a concentrat mai mult pe zona salbatica si neconstruita a nordului tarmului marin romanesc. Pescarusul cu picioare galbene nu numai ca vine dinspre sud dar prefera pentru cuibarit stancile si prefera jumatatea intens urbanizata a litoralului nostru unde blocurile, hotelurile, cladirile monumentale de orice tip ii ofera o varianta moderna de "stancarie" unde sa cuibareasca. 

Pescarusul cu picioare galbene e un pescarus de talie mare, cu o lungime totala de 52-58 cm, coada de 5-7 cm si deschiderea aripilor de 120-140 cm. Penajul pe spate si aripi este gri, coada are pene albe si negre. Restul corpului este alb. Ciocul este masiv, galben-portocaliu, cu o pata rosie aproape de varf, picioarele sunt lungi si galbene. Penele aripilor au marginile albe. Ochiul este inconjurat de un inel de culoare rosie. Femelele si masculii au un colorit identic.
La noi doar cateva exemplare izolate din alte specii ce se mai ratacesc pe aici il intrec in marime - pescarusul argintiu propriu-zis venit dinspre vest ar fi o idee mai mare, pescarusul negru este mai mare si cam atat din speciile care mai sunt -rar- semnalate la noi.

In perioada de reproducere traiesc in colonii. Isi construiesc cuibul intr-un mod dezordonat, din diferite vegetale, pe o suprafata plana, pe sol, pe bancurile de nisip, pe insule sau acoperisuri. Femela depune unu sau doua oua, o singura data pe an.
Pasarile adulte emit o mare varietate de sunete si zgomote, prin care transmit diferite mesaje intre ele. Pasarile tinere sunt usor de recunoscut dupa strigatele lor putin diferite, dar stridente.

Hrana acestor pescarusi consta din peşte, sobolani, chiar si animale moarte. Desi nu are caracteristicile unui pradator, uneori are obiceiul sa manance oua de porumbei, pe care le fura din cuiburile acestora.

Chiar si vara pescarusii cu picioare galbene sunt pasari destul de gregare, acolo unde sursa de hrana abunda exista grupuri destul de mari de pescarusi. Pe de alta parte se pricepe bine si sa-si caute hrana si traiul pe cont propriu. E o pasare foarte adaptabila si inteligenta.

In raport cu ciorile care cutreiera si ele plajele si orasul dupa oportunitati pescarusi sunt mult mai indrazneti, mai puternici, in situatii de rivalitate la hrana ciorile ies mereu invinse.
In raport cu oamenii pescarusii sunt inca destul de sfiosi, se apropie de om doar cu mare precautie daca cineva reuseste sa le castigi increderea.

Cele mai grele momente le trec pescarusii peste iarna. Nu migreaza dar hoinaresc pe distante mari in cautare de hrana. Cauta in special lacurile ramase neinghetate, de multe ori acele lacuri se intampla sa fie in orase. Cand inghetul vine brusc si nemilos cativa dintre acesti refugiati ai iernii pier, lupta pentru existenta intre specii si intre indivizii aceleiasi specii devine si mai nemiloasa. Aceste episoade sunt insa exceptia de la regula, in general colaborarea si solidaritatea ajuta la trecerea perioadelor critice, de aceea iarna vedem pescarusii si alte specii in grupuri mari.

Pentru mai multe informatii:
http://www.pasaridinromania.com/2014/04/pescarus-cu-picioare-galbene-larus.html
http://destepti.ro/pescarus-cu-picioare-galbene
http://www.zoo.ro/pescarus
http://www.animalutul.ro/pasari/pasari-exotice/pescarusul/1634/http://www.animalutul.ro/pasari/pasari-exotice/pescarusul/1634/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pesc%C4%83ru%C8%99
sursa foto:
http://destepti.ro/pescarus-cu-picioare-galbene

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu