Educatia cainelui

Cuprinsul articolului: comenzile uzuale; necesitatile fiziologice; singur in casa; culcusul; jucariile; hrana; zgarda; lesa; botnita.

O educatie corecta va asigura stapanului dar si cainelui o viata linistita.

Cainii au temperamente diferite si, automat, unii vor invata mai usor, altii mai greu. Rabdarea si dragoste sunt cuvintele cheie pentru o buna educatie.

Comenzile pe care vrem sa le stie cainele trebuie invatate in ordine. Nu treceti la alta comanda pana cand prima nu e foarte bine asimilata. In primul si in primul rand cainele trebuie sa isi invete numele. “Nu”, “Nu-i voie” sunt comenzile care trebuie invatate in primul rand. “Bravo” e lauda cea mai uzuala si cea mai usor asimilata de caine.

Vrei un caine - ce ar trebui sa stii

Dupa ce ai ales cainele trebuie sa il aduci acasa. Asa cum il vei obisnui din prima zi asa il vei avea. Inainte de toate ii permiti sa inspecteze terenul, sa adulmece totul, sa se obisnuiasca in noul mediu. Daca e pui vei avea surpriza sa “marcheze” pe ici-colo, dar ai rabdare, pentru ca va urma educarea si vei scapa de aceste neplaceri. Daca ai si alte animale - caini, pisici, hamsteri etc - pasari sau alte vietati (iguana, soparla, broaste testoase etc) ii permiti - sub stricta supraveghere - sa le adulmece, sa stie ca sunt acolo si fac parte din noua lui “familie”. Cu pisicile trebuie sa fiti foarte atenti, pentru ca l-ar putea zgaria (mai ales daca e o singura pisica si nu a avut alta companie in afara de cea a omului).

Socializarea trebuie obtinuta de la inceput pentru a evita ulterioare neplaceri si stres.

Ai grija ca inainte de a aduce cainele sa ai pregatite pentru el: locul in care va dormi, asternutul, perii, piepten (daca are parul mai lung), vasul pentru apa, vasul pentru mancare, cateva jucarii - sa si-o poata alege pe cea preferata si care il va tine linistit cand ai treburi de facut - hrana necesara (umeda si uscata). La inceput - daca e caine de rasa, mai ales - intrebi pe cel de la care cumperi ce mancare i-a dat, pentru a-i da la fel la inceput si, treptat, sa il obisnuiesti cu alt fel de hrana, daca vrei.

Alegerea primului caine

Prezenta unui caine schimba viata celor care il vor ingriji. E o decizie care trebuie tratata cu seriozitate: cheltuielile se vor mari (hrana, vaccinari periodice, jucarii ca exemple), o parte din timpul liber i-o vom dedica acestuia; plecarile in vacanta sau doar excursiile scurte ar putea fi, oarecum ingradite daca nu putem lua cainele cu noi si nu avem in grija cui sa-l lasam pentru o perioada mai lunga de timp - exista, in unele orase, pensiuni pentru patrupede dar e destul de scumpa cazarea si nici nu exista foarte multe pensiuni.

Pentru a lua un caine sa il crestem si a ne bucura de prezenta si jocurile lui trebuie mai intai sa fim siguri ca avem timp pentru el. Cainele trebuie plimbat de trei ori pe zi. Trebuie dus afara dupa o jumatate de ora sau o ora dupa ce mananca, pentru ca fluxul intestinal sa nu se deregleze si astfel cainele sa se constipe sau sa ii se blocheze glanda anala care mai apoi ar trebui vidata la medic. La cainele care va fi liber in curte mai rar se va intalni aceasta problema. Cainele trebuie plimbat cel putin o jumatate de ora de fiecare data sau macar o data din cele trei plimbari zilnice (recomandarea este de doua ore zilnic), tocmai pentru a nu fi sedentar - si la caini, sedentarismul poate duce la anumite afectiuni. Bineinteles, durata plimbarilor si frecventa acestora depinde si de cainele pe care il avem. In caz de urgente, sa zicem, cainele educat poate rezista si 12 ore fara a-si face nevoile (in special femelele) dar nu este indicat sa il scoatem doar de doua ori perioade indelungate.

Daca nu avem timp pentru plimbari lungi nu trebuie sa alegem Dalmatian, orice fel de Retriever sau alti caini crescuti pentru a pastori.

Un caine sedentar are tendinta de a deveni obez si de a se constipa - de aceea e nevoie de plimbari lungi, mai ales in cazul masculilor, care au un adevarat ritual: marcheaza fiecare pom, fiecare stalp delimitandu-si astfel teritoriul. Urina nu va fi eliminata toata in numai cateva minute de plimbare si cainele s-ar putea imbolnavi.

Pisoiul jucăuş de la colţul blocului

Miki

Câinele trebuie plimbat de cel puţin 3 ori pe zi – nu-i rău nici de două ori, la 12 ore, dacă e tânăr şi/sau sănatos. Femelele rezista mai bine la acest “regim”. Ninge, plouă, bate vântul, e caniculă sau e ger de capră pietrele, eşti răcit, plictisit, deprimat, melancolic, şomer…? Nu contează! Trebuie să iesi, sau să convingi pe cineva din familie (sau dintre prieteni, după caz) să plimbe căţelul – sau il educi să facă în balcon, sau in baie, pe prosoape absorbante speciale. In fine… Am făcut această introducere pentru a se înţelege că cei care au câini nu prea stau in casă – pe lângă ieşirile la muncă, şcoala, dus/adus copiii de la şcoală, grădiniţa etc., cumpărături, vizite şi muuulte altele care implică “ieşiri”, posesorii de câini – mai ales cei care nu au curte – mai ies, in plus, de trei ori (unele ieşiri pot fi “comasate” cu plimbatul câinelui, dar tot rămân multe. Ei! Când ieşi atât de des – mai ales când doar te plimbi – vezi multe-multe şi bune şi rele, scene vesele şi scene triste.

Pisica pierduta. Cum cauti pisica pierduta.

Metodele de cautare sunt asemeantoare cu cele din cazul cainilor pierduti.

Metodele de cautare in cazul pisicilor sunt prea puţin diferite intre o pisica obisnuita numai in interior si pisica de exterior, care sta prin curte sau in faţa blocului si dintr-o data dispare. Cea care e obisnuita afara s-ar putea sa nici nu fie pierduta, ci plecata sa exploreze.

Daca pisica este una care a trait numai in casa si dispare, daca a apucat sa iasa poate fi gasita usor: fiind pe teren total necunoscut e posibil sa se ascunda, deci trebuie sa o gasiti; pentru a o gasi trebuie sa o cautati efectiv deoarece s-ar putea sa fie ascunsa si sa nu zica nici pis de cate ori treceti pe langa ea si o chemati pe nume sau doar cu pis-pis. O cautati inclusiv in locurile cele mai stramte sau unde nu v-ar da prin minte ca ar putea fi. Fie ca e o pisica de interior care scapa in libertate, fie ca e o pisica de exterior care dispare din zona de confort, din cabinetul veterinarului, din masina, cand sunteti in vacanta etc, se cheama ca pisica e pierduta pentru ca se afla pe un teritoriu necunoscut.

Pisicile de interior nu au tendinta de a se deplasa pe distante lungi, dar cele de exterior da. Pisicile, fie de interior fie de exterior, daca au o fire aventuroasa tind sa plece la plimbare cu prima ocazie ivita, iar daca se sperie, cumva se defecteaza „busola” interioara si nu mai gasesc drumul spre casa. Si cam orice poate speria o pisica: traficul, copiii galagiosi, sunete puternice si multe-multe altele. Indiferent care e temperamentul pisicii, nu asteptati, incepeti cautarea.

Pescăruşul

Pescăruşii sunt pasari acvatice care traiesc, de regula, pe coasta marilor. Am scris „de regula” deoarece in ultimii 20 de ani sunt intalniti inclusiv in orase precum Brasov, Sibiu, Satu Mare, Tirgu Mures... care numai orase „de coasta’ nu pot fi numite.

Ca dimensiuni, sunt intre marimea unui porumbel si a unui vultur (30 – 80 cm) si fac parte din Familia Laridae care cuprinde 6 genuri cu 55 de specii.

Pescarusii obisnuiau sa locuiasca pe stanci in apropierea apelor, insa au inceput sa se obisnuiasca cu viata de la oras, mai ales pentru ca hrana este mult mai disponibila si isi fac cuiburi pe cladirile inalte, motivul principal fiind disponibilitatea hranei, de la oamenii care ii hranesc, dar si din gunoaie.

Hrana pescăruşilor este atât animala cât si vegetala, ea constand din deseuri de la navele de pescuit sau de la fabricile de conserve, din peşte, crustacee, moluste, sau alte animale marine mai mici, ca si din rozatoare. In orase se hranesc inclusiv cu resturile aruncate de oameni.

Speciile mari de pescăruşi, care au marimea unei raţe, ca de exemplu „Larus marinus”, jefuiesc cuiburile altor pasari sau chiar vaneaza pasarile adulte care sunt de obicei bolnave. Speciile mici de pescăruşi se hranesc cu insecte si viermi. Ei pot sa atinga varsta de 30 de ani.

Cum înveţi câinele să meargă in lesă

Până in anul 2014, berlinezii erau obligati sa plimbe câinii in lesă numai prin paduri, parcuri, cladiri publice, mijloace de transport in comun si scari – pe strada aveau voie si fără lesă. Din 2014 lesa a devenit obligatorie si pe strada. Vor putea lasa câinii liberi numai aceia care vor obtine o adeverinta care sa ateste ca animalul raspunde la comenzile stapanului, adeverinta care se obtine (contra cost) in urma unui test din care reiese faptul ca e receptiv la comenzi. De asemenea, se pot plimba fără lesă pe strada si acei caini pe care stapanii ii au de mult timp.

In România eu nu stiu sa existe vreo lege (adica un act normativ care sa emane de la Parlament, sau vreo ordononanta de guvern), care sa ne oblige sa plimbam (toti) cainii in lesa, dar stiu ca exista in acest sens hotarari de consiliu local in mai toate localitatile, ceea ce inseamna ca o hotarare locala are putere mai mare decat legea data de parlamentari, ceea ce este inadmisibil. Poate, insa, ma insel, si parlamentarii sau guvernantii au scos o astfel de dispozitie pentru toate categoriile de caini, nu doar pentru cei considerati agresivi si care trebuie sa poarte, obligatoriu, si botnita cand sunt pe strada – unii au scris in hotararile lor locale ca e obligatorie botnita pentru toti cainii mai mari de 10 kg. Daca as avea un pechinez obez ar trebui sa-l plimb cu botniţă?

Caine pierdut – ce trebuie sa faci cand pierzi cainele

Se pierd o multime de caini, mai ales in perioadele de imperechere, cand masculii parca-si pierd mintile si aproape ca nu mai asculta comenzile prietenilor lor bipezi, luand-o la goana dupa orice catelusa care-si tine coada ridicata.

Multe cateluse au fost sterilizate dar nu toate operatiile au fost reusite si cainii le simt mirosul si dau navala. Cand catelusa e cu stapanul, e bine, proprietarul masculului are o sansa sa-si gaseasca prietenul blanos, dar daca e o catelusa comunitara sansele se micsoreaza.

Ma doare sufletul cand tot citesc anunturi despre caini pierduti... Atunci cand la catelusa noastra alearga cate un caine avem grija sa ne uitam dupa stapanul cainelui lasat liber. Fie-va mila de ceilalti stapani de caini si daca aveti o catelusa in calduri incercati sa gasiti stapanul cainelui care vine sageata la ea – daca plecati in viteza e posibil sa se rataceasca acel caine care, probabil, a venit de la o distanta apreciabila si posibil sa fi fost pierdut din vedere de stapanul sau. De ce nu-l tine in lesa? Aceasta e o alta discutie si, pe langa dispozitiile legii, sunt multe motive pentru care trebuie plimbati cainii in lesa.

Taxa pentru caine in asociatia de proprietari. Rautate sau necesitate?

Din cauza unor proprietari nesimtiti nu trebuie “persecutati” toti proprietarii de caini, in special.

Citeam pe undeva ceea ce scria o individa… I se adresa unei persoane (detinatoare de caine la bloc): “sa nu-mi spuneti ca animalul dv nu-si face nevoile pe holul blocului, ca nu va cred!” M-am intrebat atunci si ma intreb acum: cat de mult poate uri cineva oamenii (de caini nu mai zic!) pentru a face astfel de afirmatii? Mai rau: oare unde traieste acea sarmana individa si unde a fost educata daca poate gandi astfel?

Multi administratori de asociatii de proprietari urmaresc sa treaca la plata intretinerii cainii pe care unii proprietari ii detin. Motiveaza: mizerie, microbi, consum mare de electricitate cu liftul si altele de gen.

Cainii, conform legii, nu pot fi trecuti la plata intretinerii pentru ca nu sunt asimilati persoanelor. Din acest motiv au inceput sa fie taxati proprietarii de caini, in special pe motivul ca-si plimba cainii mai des cu liftul (de doua-trei ori pe zi) si nu-i sterg pe labe cand intra cu ei in scara blocului ceea ce – chipurile! – da de lucru in plus femeii de serviciu.

Sa vedem, daca e necesitate sau doar rautate sau s-au gandit unii sa speculeze dragostea unora pentru animale si sa adune bani pentru “fondul de reparatii” al asociatiei.

Ce faci cand gasesti o pasare ranita sau un pui de pasare

Nu sunt expert in ingrijirea si hranirea pasarilor, dar am gasit, de-a lungul timpului, cateva pasari ranite si cativa pui de pasare. Am gasit un porumbel care nu putea zbura - l-am dus la cel mai apropiat veterinar si mi-a recomandat sa il tin la caldura si sa ii dau anumite picaturi cu vitamine; am respectat indicatiile si porumbelul si-a revenit si a plecat in treaba lui, revenind un timp, stiind ca gaseste hrana. Am gasit un pui de cotofana si l-am hranit cum m-am priceput si l-am invatat sa zboare cum m-am priceput - am reusit. Am reusit si cu alte pasari, dar cu unele nu am reusit si au murit - e trist cand se intampla asa, dar se intampla, trebuie sa te astepti si la asta mai ales daca in oras nu exista un adapost pentru pasari - si in România nu prea exista astfel de adaposturi, iar medicii veterinari - stiu din experienta - se pricep mai mult la caini si pisici decat la alte vietati; e o realitate conturata in jurul faptului ca in România oamenii ingrijesc mai mult caini si pisici, iar medicii veterinari au si de castigat specializandu-se in medicina veterinara privind aceste dragalase patrupede.

Ideal ar fi sa ai unde sa duci pasarea dupa ce i-ai oferit primul ajutor, dar daca nu exista un loc special pentru pasari, atunci va trebui sa te descurci singur - daca vrei.